Cum supraviețuim în era Trump?

Data publicării:
Joseph E. Stiglitz
Joseph E. Stiglitz
Câștigător al Premiului Nobel pentru Economie (2001) și al medaliei John Bates Clark Medal (1979). Predă la Universitatea din Columbia, este consultant în cadrul OECD și economist șef al Institutului Roosevelt. A lucrat ca vicepreședinte și economist șef în cadrul Băncii Mondiale. A înființat think tank-ul Initiative for Policy Dialogue în 2000. În 2015 a publicat cea mai recentă carte (Rewriting the Rules of the American Economy).
anBnJnc9NTkwJmhhc2g9ZjA1NWEyZmE1OWNiNDU0ZTg0ZDE3MTYwYmRmMjNhZmQ=.thumb

În mai puțin de o lună, președintele Donald Trump  a reușit să răspândească haos, incertitudine și teamă cu o viteză amețitoare. Deloc surprinzător, cetățeni simpli și lideri ai mediului de afaceri sau ai societății civile încearcă să reacționeze adecvat și eficient.

Perspectivele sunt neclare pentru că Trump nu a propus încă o legislație detaliată, iar Congresul și justiția nu au răspuns seriei de ordine executive.

Dar incertitudinea nu este un motiv pentru a nega realitatea.

anBnJnc9NTkwJmhhc2g9ZjA1NWEyZmE1OWNiNDU0ZTg0ZDE3MTYwYmRmMjNhZmQ=.thumb
Donald Trump. Foto: Jessica Kourkounis/Getty Images

Devine clar că ceea ce Trump spune sau postează pe Twitter trebuie luat foarte în serios. După alegerile din noiembrie a existat o speranță generală că președintele va abandona extremismul care i-a caracterizat campania electorală. S-a crezut că acest maestru al irealității își va arăta o altă față după asumarea responsabilității de a ocupa cea mai puternică funcție din lume.

Trump însă nu a lăsat loc de îndoială, el vrea să facă ce a promis: interzicerea imigrației pentru musulmani, un zid la granița cu Mexicul, renegocierea NAFTA, revocarea măsurilor Dodd-Frank în domeniul financiar și multe alte măsuri respinse chiar și de susținătorii săi.

Am criticat uneori anumite aspecte și politici ale ordinii economice și de securitate create după Al Doilea Război Mondial, bazată pe ONU, NATO, Uniunea Europeană și o rețea de alte instituții. Dar e o mare diferență între încercările de a reforma aceste instituții și relații pentru a le permite să fie mai utile și distrugerea lor completă. Trump vede lumea ca pe un joc de sumă nulă. În realitate, globalizarea, dacă e bine realizată, e o forță cu suma pozitivă: America câștigă dacă prietenii și aliații săi sunt mai puternici. Dar abordarea lui Trump amenință să transforme jocul într-unul cu suma negativă, iar America va avea și ea de pierdut.

Această atitudine s-a văzut încă de la discursul de inaugurare unde prin repetarea formulei “America first” (cu nuanțe fasciste) a subliniat angajamentul de a aplica cele mai odioase puncte din programul său.

Administrațiile precedente și-au luat întotdeauna în serios responsabilitatea de a promova interesele SUA. Dar politicile pe care le-au urmat s-au încadrat de obicei într-o viziune luminată asupra interesului național. S-a înțeles că americanii au de câștigat de pe urma unei economii globale prospere și a unei rețele de alianțe între țările atașate democrației, drepturilor omului și statului de drept.

Dacă există și o parte plină a paharului, aceea este noul sentiment de solidaritate în privința valorilor fundamentale precum toleranța și egalitatea, apărute ca opoziție față de bigotismul și misoginismul întruchipate de Trump. Această solidaritate globală prin care Trump și echipa lui sunt tratați cu respingere și proteste în întreaga lume democratică.

În SUA, Uniunea Americană a Libertăților Civile (ACLU) a anticipat că Trump va lovi în drepturile individuale și a dovedit că e gata să apere drepturile constituționale la un proces echitabil, la o protecție egală în fața legii și principiul neutralității statului față de religii. În ultimele luni, americanii au sprijinit ACLU cu donații de milioane de dolari.

Clienții și angajații și-au exprimat nemulțumirea față de managerii de companii care-l susțin pe Trump. Într-adevăr, liderii corporațiilor sunt, ca grup, susținători ai lui Trump. La forumul economic de la Davos din acest an, mulți au fost vrăjiți de promisiunea tăierilor de taxe și a dereglementării în timp ce bigotismul și protecționismul lui Trump au fost complet ignorate.

Mai îngrijorătoare a fost însă lipsa curajului: era clar că mulți dintre cei care erau preocupați în legătură cu Trump se temeau să vorbească pentru ca ei (sau prețul acțiunilor lor) să nu fie ținta vreunui mesaj pe Twitter.

Frica omniprezentă este marca regimurilor autoritare, iar acum poate fi observată și în Statele Unite.

Importanța statului de drept, până acum doar un concept abstract pentru mulți dintre americani, a devenit concretă. În statul de drept, dacă guvernul vrea să împiedice companiile să-și transfere producția în străinătate, aplică legea sau adoptă regulamente pentru a stimula sau inhiba  anumite comportamente. Nu recurge la agresiuni și amenințări împotriva unor firme specifice și nici nu prezintă refugiații drept amenințare de securitate.

Liderii mass-media, precum The New York Times sau The Washington Post au refuzat până acum să considere normală abandonarea valorilor americane adusă de Trump. Statele Unite nu sunt obișnuite să aibă un președinte care respinge independența justiției, înlocuiește liderii militari și de intelligence cu fanatici de extremă dreapta și promovează afacerile ficei sale în timp ce Korea de Nord realizează noi teste balistice.

Când suntem asaltați constant de evenimente și decizii inacceptabile, e ușor să devenim insensibili și să trecem cu vederea abuzurile de putere. Una dintre marile provocări ale acestei epoci este să rămânem vigilenți și să rezistăm.

Copyright: Project Syndicate 2017 - How to Survive the Trump Era

Partenerii noștri