Deprofesionalizare și repolitizarea funcției publice

Data actualizării: Data publicării:
Vasile Dîncu
Vasile Dîncu
Președintele Consiliului Național al PSD
Vasile Dîncu este sociolog, senator în Parlamentul României și președinte al Consiliului Național al PSD. În perioada 2015 - 2017 a fost vicepremier, ministru al Dezvoltării Regionale, iar în 2000 - 2003 a deținut portofoliul Informațiilor publice fiind inițiatorul legislației privind transparența guvernării și a participării cetățenilor la deciziile publice, dar și a politicilor naționale privind incluziunea romilor. De-a lungul carierei didactice a pus bazele mai multor facultăți, centre de cercetare sau masterate la universitățile în care a activat. În cariera de peste 25 de ani de cercetare socială a coordonat sute de proiecte și a fondat două dintre cele mai prestigioase institute de cercetare socială și de piață din România.
vasile dincu sustine o conferinta de presa la sediul psd
Vasile Dîncu, la o conferință a PSD. FOTO: Inquam Photos / Alexandra Pandrea

Moto 1: ”Mergi la vot pentru depolitizarea instituțiilor” USR în campania electorală

Moto 2:“Ciocu mic, acum noi suntem la putere!” Anca Constantinescu (fostul PDL)

Vorbarie goală și demagogie.

Partidele coaliției de guvernare au bătut moneda pe câteva idei fixe în toată campania electorală, una fiind depolitizarea administrației. În toate formele și variantele această promisiune era nelipsită din reteța de comunicare politică.

Foarte rapid, în locul depolitizării școlii, promise de USR în toate mesajele electorale, a venit schimbarea abuzivă a directorilor de școli, prin șmecheria interimatului până la concurs. După modelul excluderii persoanelor competente care au ocupat prin concurs un post și înlocuirii acestora cu politruci, incompetenți și profitori, așa cum s-a întâmplat în celebrul caz de la Târgu Mureș cu directorul de la Apele Române, așa se întâmplă acum și cu directorii de spitale și, mai nou, și cu prefecții.

Dacă în 21 mai 2018 – la Comisia specială pentru elaborarea Codului administrativ care a decis că prefecţii şi subprefecţii să fie demnitari publici şi nu înalţi funcţionari publici, cum este în prezent PNL și USR au comentat fulminant.

Reprezentanţii PNL şi USR, Florina Presadă şi Victor Paul Dobre, au susţinut că prefectul trebuie să rămână înalt funcţionar public. ”Un prefect numit politic va avea oare curajul să se îndrepte, de exemplu, împotriva doamnei Firea? Ce prefect va avea curajul, dacă el este numit politic, împotriva propriilor primari? Deprofesionalizăm funcţia prefectului”, a spus Presadă si Victor Paul Dobre a susţinut printr o retorică abundentă  că ”prefectul trebuie să rămână apolitic.”

Politizarea este bună când dreapta vine la putere

Nu transformarea funcției prefectului în demnitar public este cea mai mare problemă în viziunea mea, deoarece ea pune capăt unei ipocrizii care transforma peste noapte oameni politici în înalți functionari publici, ci altă ipocrizie:  PNL și USR, ani de zile,  au acuzat și demonizat PSD că politizează administrația publică, că este un partid stat s.a.m.d.,  iar acum guvernul PNL-USR-UDMR penelizează, userizează și maghiarizează administrația publică așa cum nimeni nu a mai făcut-o niciodată. 

E adevărat, prefectul este reprezentantul Guvernului în teritoriu, dar nu trebuie să fie numit politic. Există deja la nivel local o reprezentare politică prin Consiliul Județean și prin alegerea directă a șefului acestuia, prin consilii  locale și primari. Ei sunt aleși politic, iar prefectul trebuie să fie o contrapondere, o garanție a respectării legii.

Asta e și motivul pentru care este autorizat să atace în contencios administrativ un act al consiliului județean, al celui local sau al primarului, dacă se încalcă legea.

El nu poate fi garantul respectării legii dacă va fi partizan politic.

Va fi tentat să atace primarii opoziției și să schimbe prin presiuni politice rezultatul votului cetățenilor, prin încurajarea traseismului politic.

Un prefect politic nu poate fi echidistant și nu poate fi un profesionist desăvârșit în îndeplinirea atribuțiilor sale. Succesul gestionării situaților de urgență din ultimii ani s-a datorat în mare măsură și faptului că prefecții au fost adevărați profesioniști, oameni care au pus în practică proceduri și care au fost dedicați comunității.

Prefectul politic va fi dedicat în primul rand partidului, nu cetățenilor.

Încălcarea Constituției

Marele pericol  în ordonanța de urgență a Guvernului e că au fost eliminate o serie de criterii de numire a prefecților și subprefecților.  Experiența nu mai este relevantă, ceea ce este o premisă de inadecvare din start. Putem avea prefecți perfect incompetenți, din moment ce nici studiile aprofundate în administrația publică nu mai sunt solicitate.

Un lucru la fel de grav, este că ordonanta Guvernului Cîțu este neconstituțională. Prin modificarea Codului Administrativ prin ordonanță, conform articolului 115 din Constituția Romaniei guvernul trebuia sa facă dovada că este o situație exceptională, iar această reglementare nu poate fi amânată. Nici un paragraf din preambulul OUG nu demostrează că am avea consecinte negative majore dacă nu am urgenta această reglementare. Nu mai puteau astepta politrucii si sinecuristrii cateva luni pentru ca sa se facă o modificare a Codului pe cale legisativă normală?

Articolul 116 din Constitutie arată de asemenea că ordonanțele de urgență nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului. O altă încălcare flagrantă pe acre Curtea Constituțională a României ar putea să o taxeze, într-o țară normală și cu adervarat democratică.

Deprofesionalizarea funcției publice și domnia sinecurii. Liber la securiștii din vremea dictaturii

Este evident că prin actualele modificări, Guvernul Câțu  nu vede în funcția de prefect decât o sinecură pentru clienții politici, un instrument pentru promovarea obedienței și mediocrității, o pervertire a prezervării legalității în administrația publică.

Când eram ministru în guvernul care a pregătit aderarea României la Uniunea Europeană, știu că depolitizarea administrației și a funcțiilor publice, inclusiv a celei de prefect, a fost una din condiționalitățile cheie. Am renunțat cumva la calitatea de membru al Uniunii Europene pentru a ne permite să călcăm pur si simplu în picioare ceea ce la un moment dat era considerat inviolabil?

Pentru ajutorarea sinecuriștilor care nu-și gasesc locuri de muncă singuri, partidele puterii de centru dreapta au eliminat exigențele cele mai importante pentru ocuparea funcției.

Nu mai avem nevoie de prefecți cu experiență și a fost eliminată obligativitatea unei experiențe în specialitatea studiilor de cel putin 7 ani. Vârsta nu mai este condiționată, așa că vom avea prefecți la 25 ani imediat dupa terminarea facultății. Masterul în domeniul administrației publice devine facultativ, deci nu mai este nevoie. Însă cea mai interesantă și ciudată stergere a unei condiții este eliminarea barierei de numire pentru foștii lucrători ai securității ceaușiste.

După ce atâta timp dreapta românească a invocat supraviețuirii securismului ceaușit, dintr-o dată, această condiție dispare. Ciudat, să nu mai conteze moștenirea dreptei din primul deceniu de libertate?

Opriți politizarea și promovarea imposturii adăpostită la umbra carnetului de partid!  NU mai violați regulile bunei guvernări! Opriți acest cerc vicios al promovării mediocrității cu protecție de partid în detrimentul meritocrației și al efortului autentic. 

Partenerii noștri