Sari la conținut

Este România pe direcția cea bună?

Nu știu. Dar am putea să ne gândim la înțelesul acestei întrebări.

Direcția bună este cea care îți aduce pace sufletească. Ea pare a fi o îmbinare între personal și comunitar. Personal și comunitar nu înseamnă organism și grup sau individ și societate.

Omul ca individ și societatea ca entitate autonomă sunt termeni teoretici în modele de reconstrucție ștințifiică a proceselor sociale, economice sau politice.

Așa cum omul nu e un organism (termen al biologiei), omul nu e nici un individ (termen al științelor sociale). Predicatul nominal atribuie corect însușirea respectivă, dar dincolo de structura gramaticală se află o realitate care face posibilă însăși structura gramaticală. Omul în sens profund e și ceea ce face posibilă discuția despre el însuși. Are un caracter deschis prin însăși firea sa, e imposibil de surprins într-o definiție sau cu un model. El le construiește.

Este o naivitate să ne identificăm cu niște termeni teoretici în numele prestigiului științei. Facem asta din nemulțumirea față de situațiile în care am ajuns din diferite motive. Dar găsirea drumului bun nu are nici o legătură cu știința. Știința poate servi orice fel de scopuri. Știința e locală existențial, oricât de mare ar fi scara spațio-temporală a proceselor de care se ocupă. Caracterul bun al drumului poate fi evaluat doar la scară globală existențial.

Multora nu ne convine situația în care se află România și credem poate că nu e pe direcția cea bună. Dar ce înseamnă asta altceva decât că nu ne convine situația în care ne aflăm fiecare dintre noi având o țară ca România ? Perspectiva asupra situației țării este cea personală, a fiecăruia. Este aceasta corectă ?

Perspectiva corectă față de orice situațe este cea care permite să mergi mai departe în direcția bună.

O situație nu este o stare de lucruri obiectivă, ci un eveniment într-un proiect omenesc.

Strict vorbind nu există stări obiective de lucruri. Lucrăm pe scară largă cu presupoziția obiectivității ca să obținem cunoaștere pe care o încorporăm în mod necesar în proiecte de viață. Situația României nu poate fi evaluată obiectiv.

Știința este ce se întâmplă într-o mică parte a unui vapor aflat într-o permanentă călătorie. Pentru a înțelege ce face știința nu avem nevoie să știm unde merge vaporul, sau dacă în curând se va scufunda. Situația României nu poate fi evaluată de un om de știință sau o instituție academică.

Nu există perspectivă corectă asupra situației României. Există doar perspective care pot influența starea de lucruri și care nu au nici o putere.

Discuțiile cu privire la direcția bună ne separă sau ne unesc decisiv. Știința și tehnologia derivată din ea ne pot uni doar superficial.

Este România pe direcția cea bună ? Înainte ca această întrebare să aibă sens trebuie să fim siguri că țara are direcție. Cuvântul direcție din această întrebare nu este o metaforă fizică, orice obiect în mișcare se află așa pe o direcție, ci una managerială. 

A avea direcție în sensul care ne interesează depinde de o cârmă și un mecanism care transmite semnalul de la scara mică a decidenților la scara vaporului. 

Lupta civică din aceste vremuri nu este în privința direcției către care merge România, ci în privința mecanismelor instituționale care fac posibilă existența unei direcții. Mecanismele instituite de clasa cleptocrată sunt pe cale de schimbare. Asemenea vasului lui Tezeu România e reînnoită din mers.

Retorica celor care pierd pe zi ce trece din putere se bazează pe două idei:

1. că cei care reînnoiesc vasul sunt diletanți, nu sunt școliți pe ulițele puterii și vor scufunda vasul;

2. că direcția vasului pe vremea când conduceau ei totul era cea bună și va fi și mai bună după ce vor fi din nou la cârmă.

Prima e o manipulare prin emoții negative, a doua prin emoții pozitve. Ambele se adresează naivilor.

Care va fi direcția României rămâne de văzut. Deocamdată să profităm de acalmia apelor din jur, câtă mai este, și să avem un vas care să ne servească tuturor. Nu doar celor de pe puntea căpitanului, cu ceilalți la galere.

Totul în pace sufletească, fără nici o înverșunare. Cu siguranță vom reuși.