Suntem în plină pandemie și în perioada examenelor aferente încheierii unor cicluri de învățământ. După mai bine de 30 de ani de la schimbarea regimului politic, parcă mare lucru nu s-a schimbat la nivelul mentalului colectiv.
Nu a existat o lege a lustrației, iar sistemul de învățământ a bătut pasul pe loc. Fiecare guvernare a bătut monedă pe necesitatea reformării învățământului, însă la nivel concret mai nimic nu s-a întâmplat, învățământul românesc fiind încă puternic ancorat în mileniul trecut.
Criza Covid – 19 ne-a forțat, într-o anumită măsură, să identificăm alternative moderne pentru a nu îngheța anul școlar.
La nivel declarativ au fost făcute multe afirmații privind continuarea predării materiilor și realizarea unor evaluări de la distanță, precum și multe promisiuni de modernizare, însă managerii sistemului de învățământ românesc sunt profund tributari gândirii și practicilor de tip comunist, formalist.
Câteva exemple concrete sunt foarte utile, chiar dacă este posibil să fie situații punctuale:
1. Predarea manualelor școlare. În plină pandemie, elevii au fost chemați (toți la aceeași dată) să predea personal manualele. Oare nu se putea recomanda elevilor/părinților ca predarea manualelor să fie făcută prin curier sau printr-o altă metodă, respectiv, să fie chemați în zile și la ore diferite, pentru a evita buluceala specifică?
2. Înscrierea la examene. Aparent, înscrierea pentru susținerea examenelor s-a realizat online, însă metehnele românești au fost resimțite din plin.
Înscrierea a avut două etape, prima, depunerea actelor și a cererii online (modern și simplu), însă în cea de-a doua etapă, elevii au fost chemați (aparent toți în același timp) să semneze (cei majori) cererile de înscriere și să depună actele (copii și originale) la școală.
Oare nu era posibil și dezirabil ca înscrierea să fie realizată în mod automat, din oficiu pentru toți elevii din anii terminali sau ca variantă alternativă, oare nu era suficientă depunerea online a cererii de înscriere?
3. Organizarea examenelor. Fiecare școală, inspectoratele școlare, Ministerul au fost atente ca perimetrul școlii să fie cât mai sigur pentru elevi și pentru personalul instituției de învățământ, însă nu au părut absolut deloc preocupate de respectarea distanțării fizice în jurul punctelor de acces ale școlilor.
Poate o mai bună colaborare cu autoritățile locale sau o mai bună informare a elevilor ar fi fost utile pentru a evita înghesuiala neprotejată de la intrări a părinților și a elevilor. Ar fi fost posibilă și implicarea voluntară a părinților în acest demers.
Poate că au existat și alte aspecte demne de amintit, însă fiecare părinte, elev, profesor etc. a avut și are propria percepție cu privire la această perioadă.
Trebuie să mulțumim totuși școlilor, doamnei Ministru și conducătorilor iubiți că ne-au dat posibilitatea să susținem examenele în condiții de maximă siguranță, iar notele urmează să fie pe măsură…
În democrațiile moderne este cunoscut faptul că funcționarii, conducătorii aleși sau desemnați politic sunt slujitorii sau poate mai corect în slujba contribuabililor și nu stăpânii unei țări.
La noi încă există percepția că deciziile politice nu au legătură cu cetățenii, fiind luate în mod arbitrar, de către conducătorii vremelnici, în calitatea acestora de deținători ai unor adevăruri absolute, oamenii simpli având obligația de a supune, de a simula respectarea obligațiilor impuse sau de a se descurca, pentru a evita eventuale sancțiuni.
Dar fondul problemei este altul. Litovoi, Gelu, Glad, Menumorut, Bărbat etc. sau Brexit, Uniunea Europeană
Este util să cunoaștem istoria României, dar utilitatea reținerii unor date și a unor nume fără vreo rezonanță în mentalul colectiv, fără ancore puternice în rândul opiniei publice, fără existența unor statui sau monumente care să ateste realitatea acestor întemeietori nu au nicio însemnătate.
Ce rol are școala, dacă nu pregătirea tinerilor pentru o viață activă în societatea actuală. Cum îi ajută pe elevi informațiile cu care sunt bombardați în sălile de clase sau chiar prin intermediul aplicațiilor informatice?
În alte țări din Europa, deja se studiază Brexit-ul. Informații actuale, la zi cu privire la lumea în care tinerii trăiesc.
Sunt învățați tinerii să ia decizii, să își asume responsabilități, să lucreze în echipă, să urmărească îndeplinirea unui obiectiv, având acces la orice sursă de informare?
Este importat ca examenele să fie corecte, să nu se copieze, însă învățarea pe de rost nu poate aduce beneficii reale pe termen lung, ci doar poate susține creșterea numărului de analfabeți funcționali.
Într-o lume modernă, plină de informații, trebuie să învățăm să discernem, să alegem informația corectă și utilă, să argumentăm alegerea făcută, să cunoaștem cum să utilizăm noile tehnologii, să cunoaștem modul în care funcționează un stat de drept, să ne cunoaștem drepturile și obligațiile constituționale, să nu avem impresia că directorul școlii sau primarul ne sunt stăpâni, ci oameni care trebuie să argumenteze în mod logic și să-și fundamenteze deciziile, să învățăm că libertatea noastră pot fi exercitată în timp și spațiu până la limita libertății oricărei alte persoane, să învățăm cum putem evita conflictele, etc. etc.
Avem nevoie să fie crescută și educată o nouă generație de profesori, cu har, bine plătiți, care să fie recunoscuți de societate, avem nevoie de școli în care să fie pregătiți copiii supradotați. Noica își dorea în timpul comunismului adevărate centre de excelență, după modelul centrelor/cantonamentelor sportive, în care să fie ”antrenați” tinerii cei mai dotați ai societății, pe banii statului, eventual cu burse.
Trebuie să înțelegem că există materii vocaționale (sport, muzică, religie, desen) care ar putea fi evaluate în mod diferit, nu cu note de la 1 la 10, ci după un sistem similar cu cel din clasele 1-4.
Trebuie să înțelegem că nu există doar un tip de inteligență, ci există diferite tipuri de inteligență (lingvistică, logico-matematică, kinestezică, spațială, muzicală, naturalistă, intrapersonală, interpersonală).
Fără evaluări diferite, în funcție de inteligența specifică a fiecărui copil, nu vor fi create decât frustrări în rândul copiilor, părinților, profesorilor. Nu cred că autoritățile își mai doresc un om de tip nou, înțelegând prin aceasta omul unic, de tip robot care să rezoneze (cel puțin formal) cu politicile partidului comunist…
Ar fi extrem de util să înțeleagă atât copiii, părinții, profesorii, cât și guvernanții/politicienii utilitatea fiecărei materii, precum și să țintim înainte de a trage, respectiv să definim corect valorile și modul în care dorim să arate cea mai mare parte a copiilor după parcurgerea fiecărui an școlar, precum și după parcurgerea fiecărui ciclu școlar, primar, gimnazial, profesional, liceal, universitar, postuniversitar.
(Radu Popescu)
