Puși în fața unui act de terorism din partea regimului de la Minsk, e potrivit să ne reamintim cât de importante sunt regulile democrației, drepturile omului și libertatea de expresie. Suntem la câteva sute de kilometri de Belarus, dar în realitate ne găsim pe planete diferite. Nu avem nimic în comun cu regimul lui Aleksandr Lukașenko și știm asta de ani buni. Gestul acestuia de a deturna un avion de pasageri pentru a aresta un opozant al regimului său reprezintă un act criminal, terorism de stat și o agresiune directă la adresa propriilor cetățeni și, în același timp, la adresa valorilor noastre. În consecință, reacția noastră trebuie să fie pe măsură și definitivă.
Uniunea Europeană este o garanție de stabilitate și de securitate pentru statele care o compun și pentru cetățenii săi. Actul criminal al Regimului Lukașenko este un exemplu de provocare politică pe care îl vor urma, cu siguranță, și alți potențiali dictatori sau lideri politici cu valențe antidemocratice. Lumea e plină de ei și unii se ascund chiar în țări ale Uniunii Europene, așteptând un moment prielnic pentru a îmbrățișa pe deplin autoritarismul.
E nevoie să trecem la acțiune. Pe de o parte, măsurile deja anunțate – dar care sunt limitate ca efect – să fie aplicate de urgență, pe de altă parte, trebuie să venim cu o nouă serie de demersuri, mai curajoase, care să ne protejeze de proliferarea unor astfel de provocări. Aleksandr Lukașenko trebuie să aibă parte de o opoziție puternică și permanentă - nu doar în cancelariile europene, ci peste tot în societate. Primul gest ar trebui să fie invitarea liderilor opoziției din Belarus la Summitul G7 din luna Iunie. E nevoie să le oferim o platformă de unde mesajul lor să fie transmis în toată lumea și de o susținere fără echivoc din partea țărilor democratice.
Noi trebuie să construim un cadru formal care să declare regimul din Belarus ca fiind unul periculos din perspectivă politică și a atacurilor la adresa democrației, ceea ce ne va permite să lărgim aria de măsuri și consecințe pe care le putem lua. În continuare, e nevoie să alocăm bugete direcționate în ajutorarea presei echidistante care poate lupta – și o face deja – pentru dreptul la libera informare a cetățenilor din Belarus, pentru că în lipsa unui ajutor concret nu putem spera că jurnaliștii care i se opun lui Lukașenko au cea mai mică șansă să lupte în continuare. În același timp, trebuie să ne asigurăm că în afara resurselor financiare oferim un ajutor concret și prin protejarea fizică a celor care se opun Regimului Lukașenko.
Arestarea lui Roman Protasevici a fost sărbătorită ca o victorie în Belarus și la Moscova, pentru că a fost o operațiune pe care noi, Uniunea Europeană, nu am putut să o împiedicăm. Nu întâmplător unii lideri politici din cele două țări au transmis mesaje de satisfacție către Bruxelles. Operațiunea este un mesaj pentru oricine li se opune: nu căutați protecție și sprijin european, pentru că nu vă ajută cu nimic. Și nu e cazul să avem dubii despre cine se găsește în spatele acțiunii. Lukașenko urma să se întâlnească cu Vladimir Putin, așa că este improbabil să fi decis deturnarea avionului fără un accept de la Moscova cu doar câteva zile înainte de discuțiile directe dintre ei.
E de datoria noastră să ne schimbăm modul de gândire. Datoria noastră e să ne apărăm principiile, cetățenii și modul de viață. Dacă ne gândim că ele se opresc exact la limitele Uniunii Europene, vom învăța în cel mai dur mod cu putință că am greșit și că am tolerat influența și puterea unor dictatori care pun în pericol tot ceea ce prețuim și apărăm.
