Uniunea Europeană se confruntă, la începutul acestei toamne, cu multiple crize suprapuse: războiul din Ucraina, creșterea prețurilor la energie, inflația, lanțurile de aprovizionare, dar și consecințele luptei cu pandemia provocată de coronavirus. Fiecare dintre acestea ar fi fost, fără îndoială, o încercare grea pentru statele membre, dar și pentru întreaga Uniune, însă toate, suprapuse, ne fac să trăim un moment de cotitură în istoria Europei, o perioadă complicată, dramatică pentru foarte mulți dintre cetățenii săi, întrucât costurile pentru traiul de zi cu zi sunt în continuă creștere.
Începând cu a doua jumătate a anului 2021, s-a înregistrat un salt brusc al prețurilor energiei în Uniunea Europeană și în întreaga lume. Prețul combustibililor a crescut și mai mult ca urmare a agresiunii Federației Ruse împotriva Ucrainei, care a generat, de asemenea, preocupări legate de securitatea aprovizionării cu energie la nivel european. În cazul României, prețurile au crescut exponențial și care urmare a unei liberalizări insuficient pregătite de foștii guvernanți.
Riscul unui conflict global, cu potențial nuclear, este la cel mai înalt nivel după Războiul Rece. Războiul din Ucraina are, de asemenea, un impact direct asupra securității alimentare și a accesibilității prețurilor alimentelor la nivel global. În acest context, riscul unei recesiuni în zona euro a atins cel mai ridicat nivel din noiembrie 2020, temerile specialiștilor fiind că deficitul energetic va crește și mai mult o inflație care deja în multe țări este formată din două cifre. Din păcate, statistic vorbind, țările din Estul Europei, aflate în proximitatea conflictului, sunt mai afectate decât celelalte de această inflație galopantă.
Efectele războiului nu pot fi acoperite de instrumentele financiare existente, astfel încât politicile fiscal-bugetare ale Uniunii Europene trebuie adaptate noilor condiţii. Avem nevoie de un buget european aferent anului 2023, al treilea din cadrul cadrului financiar multianual 2021-2027, care să protejeze, cu adevărat, populația. Fiecare euro pe care îl punem împreună în coșul comun european trebuie să reducă impactul crizelor menționate. De aceea, în calitatea mea de raportor alternativ pentru bugetul european am propus amendamente care prevăd mecanisme de sprijin pentru cetățeni, de la sprijinirea agriculturii până la investiții în energie, de la politici de tineret până la cele care să sprijine mai mult statele aflate în prima linie.
Proiectul de buget propus de Comisia Europeană pentru anul viitor este de 185,6 de miliarde euro, în timp ce ambasadorii statelor membre au convenit asupra poziției Consiliului, cu un buget mai redus, la un cuantum de 183,9 miliarde de euro. Negocierile, la care voi lua din nou parte în calitate de membru în echipa de negociere a Parlamentului European, vor fi, cu siguranță, foarte intense.
Însă dincolo de neliniştile din prezent se deschid șinoi perspective. Contrar loviturilor primite, proiectul Uniunii Europene și-a demonstrat viabilitatea. Aceste crize au arătat în mod clar că la provocările cu care ne confruntăm este nevoie de răspunsuri comune. Planul european de redresare și reziliență demonstrează că doar uniți putem facem diferența. Uniunea Europeană reprezintă în continuare soluția la cele mai multe dintre problemele noastre, elementul care poate întări poziția României și crește bunăstarea românilor.
Românii trebuie să știe foarte clar: cei care critică Uniunea Europeană nu vor binele țării noastre, nu au niciun alt proiect alternativ sau, mai rău, vor să ducă țara în sfera de influență a Federației Ruse.
Țara noastră a ajuns la o rată de absorbție a banilor europeni de 75,71 miliarde de euro, începând de la aderarea din 2007 și până la finalul lunii iulie 2022, și a contribuit în acest interval la bugetul Uniunii cu 25,58 miliarde euro. Acest lucru înseamnă un sold pozitiv de 50 de miliarde de euro. Față de anii tranziției, când economia României era similară țărilor vecine și cu mult în urma celor vestice, astăzi țara noastră și-a surclasat vecinii și a depășit la puterea de cumpărare țări precum Grecia, Estonia, sau Croația, fiind acum apropiată de Portugalia, Cehia, sau Spania. România este astăzi mai bogată ca peste 150 de state, fiind pe locul 45 în clasamentul global și este inclusă în lista economiilor cu venit ridicat de către Banca Mondială. Marea problemă cu care ne confruntăm în prezent este ca aceste resurse să fie distribuite mai echitabil la nivelul societății pentru a reduce discrepanțele existente în societate.
Cred cu tărie că trebuie să fructificăm mai mult apartenența la Uniunea Europeană, iar acest lucru se poate face atât printr-o atitudine proactivă și deschisă cât și prin asumarea și promovarea unor proiecte cu anvergură europeană.
Un prim demers coerent, accelerat și asumat, trebuie să vizeze aderarea României la Spațiul Schengen până la finalul anului. În ceea ce mă privește, am demarat, alături de colegii din PES Activists România, campania #RomâniiMerităÎnSchengen, continuarea inițiativei #RomâniaCereSchengen, susținută de peste 50.000 de români. Noua campanie constă în contactarea tuturor decidenților europeni, în mod special de la nivelul statelor membre, care pot influența decizia și colectarea mesajelor românilor de sprijinire a acestui deziderat. Avem deja răspunsuri încurajatoare din partea multor decidenți europeni, dar și mii de mesaje transmise de către cetățenii din întreaga țară. Apartenenţa la această zonă de liberă circulaţie înseamnă, pe lângă simplificarea călătoriilor pentru cetăţenii români, o şansă pentru economia şi companiile din ţară în a profita de avantajele pieţei comune europene. Mai exact, mărfurile produse la noi în țară sau care tranzitează România, ar putea ajunge mult mai repede şi la costuri mai mici la consumatorii din restul Uniunii Europene dacă nu ar mai fi reţinute pentru controale vamale – de multe ori exagerate - pentru intrarea în spaţiul Schengen.
În contextul geopolitic actual, în care Uniunea Europeană își propune să accelereze atât transformarea verde, cât și pe cea digitală, avem nevoie să sporim suveranitatea economică europeană prin gestionarea strategică a aprovizionării cu resurse de bază și adoptarea unei abordări sistemice pe termen lung pentru a se evita o nouă capcană a dependenței. România poate juca, din punctul meu de vedere, un rol important în acest nou parcurs. Țara noastră este un important furnizor de securitate energetică în regiune și are potențialul de a-și întări acest rol pe viitor. Investițiile în proiecte durabile, atât din sectorul privat, cât și din cel public, vor fi esențiale.
Așa cum au arătat inclusiv dezbaterile Conferinței privind viitorului Europei, la care am fost parte, susținând dorința stângii europene și românești de a moderniza și umaniza Uniunea Europeană, cetățenii români susțin o Uniune consolidată și unitară, necesitatea unei Europe mai reziliente în plan intern și extern, își doresc o construcție europeană solidă, sigură, eficientă și care să ofere în continuare premisele pentru bunăstare și securitate.
Acțiunile noastre de acum vor influența viitorul nostru comun!
