Rever

Cu doi ani în urmă, vocea arbitrului de scaun s-a auzit limpede: Removal! Destinatarul măsurii disciplinare a fost Ilie Năstase, evacuat atunci de pe banca echipei de tenis feminin a României şi din arenă. Englezescul removal a răsunat tocmai într-un meci (de Cupa Federaţiilor) cu Marea Britanie. Nu e o ironie a sorţii, câtă vreme destui termeni sportivi – aut, ofsaid, corner, penalti – provin din engleza asta care s-a făcut, de câteva decenii încoace, punte între ţări şi oameni, cum erau altădată latina sau franceza.

Nici măcar faptul că accepţiile lui removal ţin de zona sanitar-medicală nu e o ironie. Sau o coincidenţă. Dacă te uiţi în dicţionar, vezi că removal înseamnă „eliminare, evacuare, extirpare, înlăturare, scoatere”. Ce se poate deduce aici? Printre altele, că escortarea lui Ilie Năstase în afara arenei de tenis a fost mai degrabă un act de de chirurgie comportamentală decât o pedeapsă. Până la urmă, un act de igienă.

Dincolo de curtoazie, care ar trebui să se găsească poate chiar în doze mai mari în tenis decât în alte domenii ale vieţii, mai există câteva motive pentru care Ilie Năstase nu avea voie să se comporte cum a făcut-o. Năstase n-a fost atunci doar căpitanul nejucător al unei echipe de tenis feminin, ci în primul rând un bărbat aflat în faţa unei (unor) femei, iar în doilea rând o gazdă aflată în faţa unor oaspeţi. Asta presupune un tip de stilistică de care Năstase a făcut abstracţie, prevalându-se de firea lui nonconformistă, de spiritul lui despletit, care nu poate fi îngrămădit în tipare, de personalitatea lui care nu admite îngrădiri şi care râde în nas bunei-cuviinţe. Şi fiindcă există oricând oameni dispuşi să cauţioneze mârlănia venită din partea unui om celebru, mahalagismele lui Ilie Năstase şi-au găsit repede justificarea: „să lăsăm mărunţişurile, Ilie Năstase a făcut ceva pentru ţară” sau, în registrul patetic-patriotard, „Năstase a făcut cunoscută România în lume”.

E uşor să demontezi o apărare atât de debilă. Ajunge să înşiri alte câteva nume care, conform clişeului, „au făcut cunoscută România în lume” fără să se poarte bădărăneşte şi fără să-şi trădeze poziţia bipedă. Ieri: Emil Racoviţă, George Enescu, Henri Coandă, Victor Babeş, Emil Cioran, Constantin Brâncuşi, George Emil Palade etc. Azi, Viorica Cortez, Radu Lupu, Ion Marin, Horiana Brănişteanu, Andrei Şerban, Gigi Căciuleanu etc.

Sigur, vor murmura avocaţii purtărilor proaste, numai că aici vorbim de un fost mare sportiv, de un campion formidabil. Scena, laboratorul şi atelierul sunt una, arena sportivă e alta. Sportul nu e operă sau teatru, unde să vii în ţinută de seară şi să te porţi stilat, cu zâmbetul pe buze. Sportul e altceva: fierbere, trăire pe muchia de cuţit a rezultatului care te înalţă sau te coboară în clasamente, spectacol pentru toţi, nu pentru elitele acrite, flasce şi fără chef de viaţă adevărată.

Aşa este, cu două precizări: 1. Ilie Năstase nu mai face sport de performanţă de aproape patru decenii. 2. Dacă e nevoie de un exemplu din sport, să-l luăm pe Ivan Patzaichin. Puţini sunt sportivii români cu un palmares comparabil cu al lui. În acelaşi timp, rar mi-a fost dat să văd om mai cumpătat, mai politicos şi mai discret. Pe Ivan Patzaichin şi Ilie Năstase îi despart trei ani în buletin şi câteva continente pe planeta bunelor maniere.

În mai 2018, nonconformistul Ilie Năstase a izbutit să-şi procure două dosare penale în mai puţin de şase ore, pentru conducere în stare de ebrietate şi fără permis. Asta l-a scos din minţi şi l-a făcut să-şi canalizeze mânia spre ministrul de Interne Carmen Dan, care şi-a permis să nu-i răspundă la telefon la cinci dimineaţa. „E o lege: dacă vrei să arestezi un fost parlamentar sau general, treci puţin mai sus şi întrebi”, a vituperat Năstase.

Nici cea mai iscusită echipă de detectivi şi săpători n-ar putea găsi vreodată o asemenea lege pentru bunul motiv că nu există. Reacţia lui Ilie Năstase ţine în realitate de acea cultură a exceptării care-l face să creadă că i se permite orice. Credinţa fostului jucător de tenis a fost întărită prin aşa-numitul „argument Ştefănescu”, postulat ceva mai târziu la microfoanele reunite ale televiziunilor de fostul secretar general al PSD.

Printre valorile comune ale lui Codrin Ştefănescu şi Ilie Năstase se numără înclinaţia spre scandal, vorbă usturoiată şi ofensă. Prin urmare, nu s-a mirat nimeni când Codrin Ştefănescu a înfăţişat astfel pe Facebook argumentul care-i poartă numele: „Ilie Năstase e Ilie Năstase! E bun naţional, brand de ţară, nume, mândrie patriotică, idol al (sic!) multe generaţii. Nu-l abuzezi, nu-l umileşti, nu-i pui cătuşe, nu-l trânteşti pe caldarâm! Respect ptr (sic sic!) Ilie!”

Nu se ştie dacă inimioara roşie plasată de Codrin Ştefănescu la sfârşitul mesajului e o trimitere la pocher sau la o adoraţie atât de răspândită în teatrul elisabetan. Însă într-un loc el a avut cu siguranţă dreptate: Ilie Năstase e Ilie Năstase. Nu există riscul de a-l confunda. În schimb, lui Codrin Ştefănescu pare să-i scape un detaliu care ţine de logica elementară: dacă un brand de ţară conduce beat şi fără permis, nu cumva are de suferit şi ţara al cărei brand este?

Cu puţine zile în urmă, brandul a ieşit pe stradă înarmat cu o cafea. Pe care, neconformist fiind, n-a băut-o, cum ar fi făcut-o un muritor neatins de aripa geniului, ci a aruncat-o pe un afiş cu figura lui Traian Băsescu. Gestul a fost observat, filmat şi distribuit în mediul online, ca dovadă că talentul de ieri şi bădărănia de azi nu sunt incompatibile.

Ilie Năstase a stropit panoul de campanie cu acea lovitură de rever (de data asta, mai din scurt) care provocase migrene în trecut atâtor jucători din circuitul profesionist. Invitat să explice, Ilie Năstase şi-a desluşit gestul cu şarm, vervă şi mai ales limpezime. După cum urmează: „Am văzut câţi bani primesc partidele astea pentru campaniile astea şi din păcate noi nu prea avem bani şi nu ne-am pus şi noi postere, cum le-au pus toată lumea, şi am avut aşa un moment de indignare pentru că noi, românii, dăm nu ştiu câte sute de milioane sau milioane de euro pe an pentru partidele care sunt ele, pe care el... ştim pe toate, da?”

În continuare general al armatei române (poate singurul general cu cercel şi cu uniforme de la mai multe arme), Ilie Năstase deschide lista PUNR pentru alegerile europarlamentare. Prezenţa lui în bătălia electorală readuce în minţile unora încleştarea din 1996 pentru Primăria Capitalei, când Năstase a fost înfrânt de Victor Ciorbea. În mod normal, o asemenea înfrângere ar trebui să te oblige pe veci la circumspecţie. Pentru asta însă ar trebui inventat magicianul care să-l lipească pe Ilie Năstase de normalitate.