Sari la conținut

România post-OUG 13. Ce ținte mai au Dragnea și Tăriceanu

Episodul negru OUG 13, care a aruncat România în urmă cu 20 de ani, s-a terminat marți. OUG 13, abrogată, a fost respinsă de Parlament, iar OUG 14, care abroga OUG 13, a fost adoptată de același Parlament. Cel puțin deocamdată - până când instanța se va pronunța pe cererile de suspendare și anulare a OUG 14 - putem spune, așadar, că lucrurile revin la normal. Totuși, PSD și ALDE mai au destule „gloanțe” pe țeavă întru binele personal și de partid și ar fi o dovadă de maximă naivitate să credem că, după dușul rece încasat, Dragnea și Tăriceanu nu se vor replia.

dragnea si tariceanu

Cel mai probabil, o vreme nu vor mai risca să facă mișcări bruște, de genul ordonanței adoptate la ceas de seară. Vor înțelege câtă înțelepciune există în vechiul proverb „Graba strică treaba” și vor adopta tactica pașilor mărunți. Încet, încet, în Parlament, sub masca unor aparente dezbateri și, de ce nu, la adăpostul votului secret. Unele proiecte sunt deja în Parlament, de luni bune, puse la păstrare tocmai în așteptarea momentului oportun. Alte vor fi depuse curând și urgentate la nevoie. Cuvântul cheie este „Parlament” pentru că, nu-i așa?, Parlamentul este suveran, iar actuala majoritate a fost, după cum susține propaganda, învestită de electorat să readucă România pe drumul cel drept.

Iată în cele ce urmează câteva din punctele sensibile asupra cărora ar trebui să se îndrepte atenția publică post-OUG 13.

Înlăturarea răspunderii administrative. Pe lângă mărirea salariilor, sporuri și, de ce nu?, pensii speciale, Dragnea a mai promis ceva primarilor de comune și, implicit, tuturor aleșilor locali: legile vor fi modificate astfel încât ei să scape de răspunderea administrativă. „Vom defini în Parlament, indiferent de presiuni, în mod clar distincţia dintre legalitate şi oportunitate. Oportunitatea e a celui ales în mod legitim într-un proces democratic, o dă legimitatea unui vot, obligaţiile asumate în campanie, libertatea de a lua decizii cu Consiliul local pentru a dezvolta comunitatea, aşa cum crede acel Consiliu local”, le-a spus șeful PSD, luni, primarilor de comună.

Ce înseamnă asta? Că, la adăpostul votului primit, aleșii locali să poată face orice. Cam cum au făcut și liderii PSD și ALDE în recentul scandal al OUG 13, „Guvernul Grindeanu a exercitat puterea în mod legitim, în baza votului primit de la cetățeni”, declara, de pildă, Dragnea, pe 2 februarie, în timp ce ceilalți reprezentanți ai partidelor la putere, frumos aliniați, țipau că orice opoziție manifestată de președintele Iohannis sau de societatea civilă ar reprezenta „o tentativă de a dărâma Guvernul legitim al României și de a nu ține cont de votul românilor din 11 decembrie”.

Ca să fie și mai clar. Dragnea, Tăriceanu și colegii lor susțin că, odată votat un partid, un om sau un Executiv, gata, respectivul poate decide orice și nimeni nu-i poate cere socoteală, mai ales dacă este suficient de abil încât să se acopere de hârtii și semnături.

Așa și cu aleșii locali. Dacă Dragnea își va duce promisiunea până la capăt, ei vor putea hotărî orice, după bunul plac și interesul personal. Cine sau ce îl va împiedica pe un primar să considere, de exemplu, că este oportun să cumpere, chipurile pentru instituția pe care o conduce, o limuzină de 100.000 de euro? Sau pixuri de 500 de lei bucata? Nimeni și nimic.

Grațierea și nerecuperarea prejudiciilor. Proiectul legii grațierii, adoptat de Guvernul Grindeanu odată cu OUG 13, se află în dezbaterea Comisiei juridice a Senatului. Nu se știe exact numărul celor care vor beneficia de măsura propusă, dar se știe că președintele Comisiei, social-democratul Șerban Nicolae, s-a pronunțat deja împotriva condiționării grațierii de achitarea în termen de un an a prejudiciului constatat în dosar. Motivul? S-ar „pune sub semnul întrebării semnificația gestului de clemență”, iar condamnatul eliberat oricum nu ar avea mijloacele să returneze prejudiciul dacă ar fi dus în penitenciar.

Rămâne de văzut, pe parcursul dezbaterilor parlamentare, cum se vor materializa intențiile președintelui Comisiei juridice. Cum rămâne de văzut și dacă nu vor apărea, din „neant”, amendamente abil ticluite, care să permită și celor acuzați de corupție să beneficieze de grațiere.

De asemenea, nu trebuie uitat că tot în Parlament se află proiectul Guvernului Grindeanu referitor la executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate, proiect care presupune acordarea unei compensări persoanelor care execută pedepse privative de libertate (câte trei zile la fiecare 30 de zile executate într-un spațiu mai mic sau egal cu 3 mp/deținut).

Oricum, este interesant cum reprezentanții puterii umflă cifrele pentru a susține necesitatea adoptării măsurii. Nu mai departe de marți, când a fost audiat la DNA pe tema adoptării OUG 13, ministrul de Externe, Theodor Meleșcanu, declara: „La ora actuală, gradul de ocupare în închisorile din România este de 200%. Guvernul are obligaţia să găsească cele mai bune modalităţi, pentru ca situaţia din penitenciare să fie cât de cât omenească, în nişte limite minime”. Or, chiar în expunerea de motive întocmită la proiectul legii grațierii, Guvernul Grindeanu vorbea de un grad de ocupare de 145,16% și un deficit de 8.574 locuri.

Mai puține incompatibilități și zero sancțiuni. Tot la întâlnirea de luni, Dragnea a mai făcut o promisiune aleșilor locali, care se declară a fi „terorizați” de controalele Curții de Conturi și de anchetele procurorilor: va fi întocmit un Cod al administrației publice, al finanțelor publice locale și al incompatibilităților, care să aibă prevederi „limpezi, clare”.

Un indiciu despre modificările pe care PSD le-ar vrea aduse găsim în proiectele de lege depuse - și puse bine la păstrare în Parlament - pe tema incompatibilităților și conflictelor de interese, acestea fiind, de altfel, un of mai vechi al primarilor și consilierilor locali și județeni.

La un pas de adoptare în Parlament se află două proiecte de lege, unul inițiat de deputatul PSD Ciprian Nica, celălalt de ex-senatorul ALDE Cristiana Anghel - potrivit cărora, în caz de incompatibilitate sau conflict de interese, interdicția de a mai ocupa, timp de trei ani, o funcție publică să se refere exclusiv la funcția care a generat starea de incompatibilitate sau conflict de interese. Odată votată legea, primarul incompatibil nu va mai avea o problemă în a fi pus pe lista de consilieri județeni, iar șeful de CJ va putea fi salvat de partid prin plasarea pe lista de candidați pentru Senat sau Camera Deputaților. Inutil a mai spune că, în flagrantă contradicție cu grija pe care o manifestă PSD și ALDE pentru deciziile Curții Constituționale când vorbesc de abuzul în serviciu, aceleași partide ignoră total Decizia CCR nr. 418/2014, care a stabilit că prin sintagma „aceeași funcție” trebuie să se înțeleagă „oricare dintre funcțiile eligibile”.

Tot în Parlament, la reexaminare, se află și proiectul de lege care permite aleșilor locali să facă parte din conducerile societăților comerciale aflate în subordinea administrațiilor locale.

Numirea procurorilor-șefi. În fază avansată în Parlament (la Comisia juridică din Senat, după ce a fost adoptat tacit de Camera Deputaților) este şi proiectul de lege al lui Călin Popescu Tăriceanu privind, printre altele, modalitatea de numire și revocare a procurorului-șef al României, a procurorului-șef al DNA și a șefului DIICOT. Concret, președintele Senatului vrea ca șeful statului și ministrul Justiției să fie eliminați din proceduri, rolul decisiv urmând să revină Consiliului Superior al Magistraturii.

Tocmai CSM s-a pronunțat însă împotriva propunerii de modificare, invocând inclusiv neconcordanțe cu Legea fundamentală.

La rândul său, Consiliul Legislativ a atras atenția că proiectul de lege nu ține cont de Decizia CCR nr. 375/2005, care spune explicit: „Dacă președintele României nu ar avea niciun drept de examinare și de apreciere asupra propunerilor făcute de CSM pentru numirea judecătorilor și procurorilor sau în anumite funcții de conducere ori dacă nu ar putea refuza numirea nici motivat și nici măcar o singură dată, atribuțiile președintelui României, prevăzute de art. 94 lit. c) coroborat cu art. 125 alin. 1 din Constituție, ar fi golite de conținut și importanță”.

Dar, se vede treaba că nu toate deciziile Curții Constituționale sunt la fel de memorabile și de respectat din perspectiva lui Tăriceanu și Dragnea, primii doi oameni în stat după președintele Iohannis.