Sari la conținut
News Alert

COVASNA. Merişor, satul fără locuitori 

Ioan Dragomir este unul dintre puţinii localnici care au crescut în Merişor. S-a născut în 1961, pe vremea când în sat mai erau încă peste 150 de locuitori.

"Eram copii, veneam aici la fructe, aveam pomi fructiferi, pere bune, mere, veneam la furat aici şi ne alerga, ne ascundeam pe la marginea pădurii", a spus Ioan Dragomir, fost localnic din Merişor.

Satul avea şi o şcoală cu patru clase, dar din ea au mai rămas doar lespezile din fundaţie şi trei trepte din beton. Satul a fost desfiinţat de comunişti în urmă cu aproximativ 30 de ani şi oamenii au fost obligaţi să se mute într-o localitate învecinată unde să poată munci în folosul statului.

Ultima urmă de civilizaţie a dispărut din satul Merişor în jurul anilor '80, atunci când localnicii de aici au început să plece către vatra comunei Sita Buzăului. Atunci, oamenii şi-au demolat casele, astfel că tot ce a mai rămas aici, ca dovadă a trecutului lor, sunt câteva movile de pământ, care marchează fundaţiile şi, în unele cazuri, treptele de la intrare.

Izolat între munţi, satul Merişor era destul de departe de localităţile învecinate. Familia Anei Andrişan a fost printre ultimele care au plecat de aici.

"Taică-meu s-a mutat târziu, după 30 de ani, no... şi era viaţa mai grea acolo", spune Ana Andrişan, fostă localnică din Merişor

Astăzi, din sat a mai rămas în picioare doar o şură. Chiar dacă aşezările au dispărut, oamenii au rămas proprietarii terenurilor pe care continuă să le lucreze. A existat la un moment dat intenţia ca satul să fie şters din documente. Primăria se bucură, însă, că acest lucru nu s-a întâmplat. Are planuri mari pentru Merişor.

"Am putea face chiar un sat turistic. Dacă vom reuşi să facem un proiect pe fonduri europene", spune Nicolae Stoica, primarul localităţii Sita Buzăului. 

Cu sălbăticia şi frumuseţea sa, satul Merişor, pierdut odinioară ar putea atrage turişti care caută relaxarea departe de civilizaţie şi aerul curat de munte.

Reporter: Sorina Secelean
Operator: Alexandru Apetroae