Sari la conținut

Ieri, cea mai mare uzină, azi, cel mai mare mall

Costel Capră este exemplul care confirmă teoria. Are 48 de ani şi a venit cu familia în zona Braşovului, din Botoşani, în anii '70. Tatăl lucra pe şantiere, în condiţii grele şi pe bani puţini. Lui, însă, şi celor trei fraţi ai săi, soarta le-a surâs şi au reuşit să se angajeze la uzina Tractorul. Era un "El Dorado" al industriei braşovene. Cine lucra aici avea traiul asigurat: locuinţe de la stat şi salarii mari. Ca electrician, Costel câştiga în jur de 18.000 de lei, bani suficienţi pentru un trai decent.

"Se muncea, se muncea, lumea îşi lua salariile. Chiar când am venit prima dată şi m-am angajat, mi s-a părut că e un trai mai bun faţă de şantier, locurile unde am lucrat eu... mi s-a părut extraordinar", povesteşte Costel Capră.

Prosperităţii aveau să-i urmeze zile negre. La jumătatea anilor '90, uzina, care avea peste 25.000 de angajaţi, începe să intre în declin. În 2003, vin concedierile masive. Un final de drum şi pentru Costel.
Furnicarul Tractorul e acum lipsit de viaţă, iar asta îi apasă greu pe suflet.

"Multă forfotă...Multă lume venea, multă lume pleca, lucrându-se în trei schimburi", spune Costel Capră.

Viaţa avea să îl mai încerce: Costel rămîne fără un braţ în urma unui accident. Singurul loc de muncă pe care îl obţine este de vânzător la un chioşc de ziare.

"La vârsta mea nu cred şi...din cauza sănătăţii mele, nu cred că mai pot face faţă într-un alt loc de muncă. M-am limitat la chioşcul de ziare şi m-am plafonat aici", povesteşte Costel Capră. 

Micile afaceri de cartier erau pentru mulţi singura opţiune. Zoica Angheluţă a fost sudor, timp de 13 ani, la uzina Tractorul. A decis să o părăsească înainte să fie dată afară. În acelaşi an, şi-a deschis un magazin de haine în cartier.

"Deja se simţea...Ne dădeau şomaj tehnic, deci după şomaj nu avea ce să urmeze decât...concedierea. Hainele nu se strică, nu, nimic! Deci astea nu au termen de valabiltate. De garanţie nu au şi, atunci, ştiţi cum e: nu vinzi haina acum, o vinzi la primăvară, o vinzi la anul, tot aşa rămâne. Încă de când am deschis, clienţii mei erau din Uzina Tractorul, pentru că...preţuri de cartier, preţuri mai bune, acceptabile, acum nu mai sunt, nu mai vin clienţii ca altădată. Sunt care au 3-4 copii, păi ăia cu ce să cumpere haine? Poartă unul de la altul, nu?", spune  Zoica Angheluţă - fostă muncitoare în Uzina Tractorul.

Mulţi angajaţi însă, nu au mai avut niciodată parte de un trai liniştit. Ioan Măciucă a lucrat la Tractorul timp de 17 ani. A venit la muncă până în ultima zi, în martie 2007, când s-au pus lacătele pe uşile secţiilor de producţie. Într-o clipă, din maistru de producţie a ajuns şomer.

"Noi tot trăgeam speranţe că va mai merge, că începuse să vină indienii de la Mahindra. După doi ani de la disponibilizare mi-am găsit de lucru. Am făcut cursuri de şomaj, de ce era în domeniul nostru, calificările noastre, am făcut de administrator pensiune, de calculatoare, de management, dar nu ne-am găsit. Am ajuns în Tractorul, unde a lucrat şi părintele meu, tatăl meu. El a ieşit chiar în '92 la pensie, din secţia presei, din aceeaşi secţie unde am ajuns eu ca maistru", povesteşte Ioan Măciucă - fost angajat în Uzina Tractorul.

Odată cu Tractorul s-a prăbuşit o întreagă generaţie. 60 de hectare de teren ocupa uzina Tractorul, cât un întreg cartier. Acum au rămas doar hale fără geamuri şi maldăre de fier vechi.

În anul 2015, fosta uzină este un loc al contrastelor. În locul ei au început să apară fel de fel de construcţii, care mai de care mai extravagante. Cea care fură privirile tuturor este chiar clădirea noului mall din Braşov.

Reporteri: S. Secelean, M. Palcu / Operatori: A. Apetroae, Z. Racz, L. Păculea