Sari la conținut

Țipuritura, cartea de vizită a Țării Oașului

În trecut țipuritura venea doar din glasul bărbaților, care dădeau astfel tonul la dans.

"La sâmbră, fiindcă acolo îmi puteam permite. Era pădurea, eram numai noi, ai noștri, era voioșie și acolo puteam. Țipurea oricare. În schimb, la o nuntă sau la ceva acolo îi lăsam pe ăștia care erau dotați", spune Vasile Pop, localnic din Negrești-Oaș.

Femeile țipureau doar în anumite contexte: "La muncile câmpului se purtau un fel de dialog peste holde. Își țipureau una alteia durerea", povesteşte Natalia Lazăr.

De câțiva ani buni însă, țipuriturile oșenești sunt interpretate mai mult de cântărețele de muzică populară. Printre ele și Maria Tripon, una dintre cele mai cunoscute țipuritoare. Din 1990 oșanca a început să culeagă texte și muzică de la locuitori din zonă. A reușit astfel să scoată trei albume dedicate exclusiv țipuriturilor: "Trebuie să o înțelegi foarte bine. După care, sigur că poți să o interpretezi dacă Dumnezeu te dăruiește cu talent artistic, voce, cu auz muzical, cu ritm."

În țipuritură, diferită e și comunicarea dintre solist și instrumentist: interpretarea se face după cât de sus merge arcușul.

"Din vioară am făcut ceteră, pentru că am modificat ceva la ea. Sunt niște modificări majore la ea ca să poată să urce sus, să țipurească cum se țipurește la noi", explică Vasile Solomon, instrumentist.

Muzica arhaică a devenit și obiect de studiu pentru specialiști. Printre aceștia se numără trei etnomuzicologi: doi francezi și românca Speranța Rădulescu.

"Finalitatea este o carte - "Din răsputeri. Glasuri și cetere din Țara Oașului" - care ne explică oarecum acest fenomen. Țipuritura, o specie literar muzicală într-un registru acut, înalt, specifică Țării Oașului", a precizat Natalia Lazăr.

Strigătul, care acum s-a transformat în danț, e nelipsit de la momentele de sărbătoare. Țipuriturile oșenești se aud acum atât la nunți, cât și la botezuri.

Reporter: Diana Grad
Operator: Constantin Gheorghiță