Sari la conținut
News Alert

Comoara literară. Casa timişoreanului Ion Iliescu adăposteşte o colecţie de 40.000 de volume

”Puteți vedea Caragiale, Macedonski, aici am un dulap numai cu cărți cu dedicații, aici am un alt dulap cu edițiile princeps. Fiecare autor are dulapul lui”. Pasiunea lui Ion Iliescu, un filolog în vârstă de 86 de ani, a început încă din liceu, atunci când elevii făceau schimb de manuale din care trebuia să învețe. ”Noi trebuia să ne cumpărăm cărțile și în curtea școlii se adunau elevii și făceau schimb. Dădeau cărți de clasa a cincea și tu îmi dădeai de-a șasea. Și invers, și așa. O mică negustorie, dar fără câștiguri, fără bani”, spune Ion Iliescu.

După zeci de ani, colecția timişoreanului a ajuns la peste 40.000 de exemplare. Iar valoarea lor este...”Una sentimentală, una de documentare, una de frumusețe, de raritate. Pentru că poate să fie o carte foarte rară, una foarte frumoasă”, spune Ion Iliescu.

Comoara beletristică așezată în rafturi e estimată de proprietarul ei la câteva milioane bune de lei. Timpul, spune el, este cel care îi creşte valoarea. ”Eu am lăsat aici zeci de salarii și de pensii. Dar ele sunt cărțile, cele vechi sunt foarte scumpe, sunt valori de patrimoniu și valori importante”, afirmă el.

Însemnătatea cărților colecționarului ca bogăție a patrimoniului este recunoscută şi de reprezentanții bibliotecii Județene din Timișoara. ”Nu poate fi decât extrem de valoroasă, pentru că dincolo de valoarea individuală a titlurilor și valoarea colecțiilor ca ansamblu, e vorba de istoric implicit a ceea ce înseamnă carte. Nu mai e vorba de bunurile de patrimoniu, de ceea ce conțin ca mesaj, ca text, ci de valoarea propriu-zisă a obiectulului”, ne-a declarat Tudor Crețu, directorul Bibliotecii Județene Timiș.

Pe rafturile bibliotecii stau titluri semnate de Platon, Cicero sau Aristotel. Dar la loc de cinste stau şi volumele poetului său de suflet, Mihai Eminescu. ”E și cântec... Pe lângă plopii fără soț adesea am trecut, mă cunoșteau vecinii toți, tu nu m-ai cunoscut. La geamul tău ce strălucea privind atât de des, o lume întreag-nțelegea. Tu nu m-ai înțeles”. Aceasta este scriitorul de suflet, spune acesta.

”M-am atașat de Eminescu pentru are poezii atât de frumoase. Nimeni nu va mai scrie cum a scris Mihai Eminescu. Sunt mulți poeți care au venit după el, și Coșbuc, și Vlahuță, și Zamfirescu. Totuși ale lui Eminescu sunt unice”, afirmă Ion Iliescu.

Și pentru ca de filele cărților să se bucure şi generaţiile viitoare, Ion Iliescu îi va lăsa colecţia ca moştenire unuia dintre cei doi copii ai săi.

Reporter: Corina Sfia
Operator: George Ștefăniță
Editor web: Călin Țenche