Sari la conținut

Conace readuse la viaţă. Costurile de restaurare, în cazul unuia din secolul al XIX-lea, trec de 50.000 de euro

La treizeci de ani, Alexandru Smaranda a renunţat la jobul bine plătit dintr-o corporaţie și a închiriat un conac. În urmă cu patru ani, a investit în renovarea lui 15.000 de euro şi l-a transformat în hostel.

”Singura poveste pe care o știu e că, în camera mare, în living și în camera rotundă locuia o balerină care deschidea ușile și avea lecții de balet. Tocmai asta e că am simțit că trebuie să îmi dau demisia. E fain când vezi oameni fericiți”, spune Alexandru Smaranda.

Alexandru și-a recuperat investiția după primii doi ani, iar acum lucrează pe profit. Tineri din toată Europa, dar şi din Senegal sau Coreea de Sud au trecut pragul conacului.

Stane, de exemplu, a venit tocmai din Belgia pentru a experimenta o lună de viaţă în conacul de la Timișoara. Printre altele, l-au fermecat şi geamurile din cristal vechi de un secol. ”Am ales această clădire pentru că este frumoasă pe dinafară, o poți vedea de pe stradă, sunt culori foarte frumoase. Îmi plac ferestrele, sunt foarte originale”, spune Stane Wanesti, turist.

Iar la fel ca Stane, în fiecare an, câte 1.000 de străini vin să se cazeze la conacul vechi de 100 ani. Îi atrage nu doar farmecul clădirii, dar și prețul care nu depășește 10 euro pe noapte: ”Nu este ceva tipic, nu e o clădire pe care o vezi în fiecare zi”, ”Chiar îmi place această clădire. Construcţiile din secolul XIX au tavanul înalt, spre deosebire de cele de astăzi, iar atmosfera e mult mai interesantă aici, e chiar plăcut”.

Ştefan Kallos este om de afaceri şi a dat penthouse-ul pe un conac din secolul al XIX-lea, din Timişoara. A investit peste 50.000 de euro în clădirea care fusese lăsată în paragină vreme de mai bine de jumătate de secol şi s-a mutat cu familia acolo. N-a fost însă deloc uşor să readucă la viaţă reşedinţa aristocraţilor maghiari de la 1800.

”Când am găsit-o eu a fost o ruină din care s-au scos peste o mie de tone de moloz, adică ca să vă imaginaţi în cele din urmă am cărat de aici 64 de camioane de moloz”, afirmă Ştefan Kallos, proprietar.

Şi după un an de muncă, singurul conac în stilul clasicismului maghiar din Timişoara şi-a recâştigat strălucirea. Coloanele clasice, mașina de scris și colivia veche de un secol îi trimit înapoi în timp pe cei care îi trec pragul.

”A locui în conac nu te face gentleman. Nu este totuna să locuieşti într-o vilă nouă cu arhitectură modernă sau să locuieşti într-o clădire care te poate modela”, precizează Ştefan Kallos.

Autoritățile recunosc eforturile celor care au readus la viață conacele. ”Aceste conace, palate, clădiri de patrimoniu merită o soartă mai bună și evident nu putem decât să ne bucurăm când restaurarea e făcută corect”, spune Sorin Predescu, director executiv al Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Timiș.

Din cele 84 de conace din județul Timiș, doar 63 mai sunt în picioare, iar dintre acestea multe se află într-o stare avansată de degradare.

reporter: Vlad Ungar
operator: George Ștefăniță / Viorel Jiva / Dan Șoșdean
editor web: Călin Țenche