Sari la conținut

23 august 1944, zi națională până la Revoluție. Cum sărbătoreau românii

Pe 23 august 1944, când mii de oameni ascultau la radio mesajul Regelui Mihai, Tudor Petrache tocmai vedea lumina zilei. Tatăl său, Gheorghe, se afla la mii de kilometri depărtare, pe frontul de est, cu arma în mână. Născut într-o zi decretată sărbătoare de comunişti, Tudor nu a fost un privilegiat al sistemului. O singură dată a avut de câştigat de pe urma zilei sale de naștere.

Doar în armată, când am fost în armată, la Focşani, am fost citat în faţa unităţii, deşi nu pentru că aveam rezultate deosebite, dar nici nu eram stângaci, dar fiind de 23 august, că se sărbătorea ziua insurecţiei armate, atunci... chiar mi s-a dat o permisie acasă, de cinci zile, în 1965, exact când a murit Dej. În martie a murit el și în august am primit și eu permisia de cinci zile pentru că eram născut pe 23 august, deşi (zâmbeşte) eu nu am avut niciun aport că m-am născut, dar aşa s-a întâmplat...”, povestește Tudor Petrache, de profesie electrician.

Însă, chiar dacă s-a născut în timpul marii insurecţii armate antifascistă şi antiimperialistă din 1944, Tudor Petrache nu a fost un favorit al sorţii. El îşi aminteşte cu amărăciune de copilăria sa. Nu poate uita de foametea cauzată, pe de o parte de secetă, de pe alta de naţionalizarea impusă de comunişti.

Tudor Petrache: „Viaţa era destul de grea. Mâncam pâine doar la sărbători. Când făcea maică-mea pâine, nu cred că erau brutării când am fost eu mic, făcea pâine şi o mâncam fără nimic, dar mâncam de Paști și de Craciun. În rest, mâncarea de bază era mălaiul - mămăliga. Nu mi-e ruşine să spun, că aşa am trăit. Adică nu aveam posibilităţi”.

Ajuns adult, Tudor Petrache a devenit electrician. A fost motivul care l-a împiedicat să participe la paradele de 23 august. El își petrecea dimineţile de 23 august la serviciu sau consemnat la domiciliu, în caz că ar fi trebuit să acţioneze la vreo avarie. Îi plăcea, totuşi, să urmărească parada la televizor. Restul zilei, însă, îi aparţinea.

Tudor Petrache: „Spre seară, ne găseam cei ai casei, care - pe unde erau plecaţi, de exemplu soţia era plecată la defilare, că ea lucrând la CAP, cei de la CAP mergeau precis la defilare. Era mai simplu să-i trimită... Sărbătoream în familie, de fapt ne simţeam bine”.

Undeva mai la est, în Galați, am întâlnit-o pe Angela Zaharia. Asemeni lui Tudor Petrache, și ea s-a născut tot pe 23 august 44, într-un sat din județul Buzău. Este o femeie simplă, născută la ţară. De ziua sa lăsa munca câmpului şi mergea la parade.

„De abia aşteptam să plec să mă distrez şi eu cu copii , să defilez, îmi puneau un steguleţ în mână şi defilam. Veneam cu trenul frumos, mă suiam în tren era trenul ieftin, luam copii, îi găteam şi veneam la defilare. Îmi plăcea tare!”, își aduce aminte Angela Zaharia, acum pensionară.

După paradă, ziua se încheia acasă.

Angela Zaharia: „Venea soţul, îmi aducea flori, îmi făceam onomastica, chiuiam, dansam, adunam prietenii, colegii lui şi asta făceam la tinereţe, dar acuma...”

Aşa au fost zilele de 23 august de dinainte de 1989 pentru Tudor și Angela. Azi, aniversările acestor oameni trec aproape neobservate. După 45 de ani de comunism și încă 25 trăiți după Revoluția din decembrie 1989 puțini sunt cei care le mai trec pragul casei pentru a le spune „La mulți ani!”

Astăzi, la exact 70 de ani de la 23 august 1944, Digi24 vă spune cum a fost luată cu adevărat decizia de la acea dată. Vă vom spune care au fost riscurile pe care autorii loviturii de palat de la 23 august le luau în calcul şi vom vorbi și despre riscurile pe care nu le-au anticipat. Digi24 v-a pregătit astăzi, de la ora 17:00, și o ediție specială dedicată acestui moment din istoria recentă a țării noastre. Invitații Lianei Alexandru vor fi, in această după-amiază, istoricul Cosmin Popa și Elena Vijulie, realizatoarea emisiunii „Kilometrul 0” de la Digi24.