Sari la conținut

Cortina de Fier a împărțit Europa. Winston Churchill a anunțat astfel Războiul Rece între Occident și URSS

Dar prezenţa militară sovietică pe drumul spre Berlin s-a transformat în ocupaţie şi apoi în subordonarea politică a întregii Europe de Est prin aşa-numitele regimuri de democraţie populară. Foştii aliaţi împotriva lui Hitler au devenit inamici în ceea ce s-a numit Războiul Rece, un război în care numai ameninţarea atomică a oprit confruntarea directă.

Când Winston Churchill a vorbit despre împărţirea Europei, el a descris cu voce tare ceea ce popoarele din est ştiau deja. Bătălia lor pentru libertate nu se încheiase odată cu înfrângerea lui Hitler, ci continua împotriva lui Stalin.

De la Stettin de la Marea Baltică la Trieste la Marea Adriatică, o cortină de fier s-a lăsat asupra continentului. Dincolo de ea se află toate capitalele vechilor state din Europa Centrală şi de Est. Varşovia, Berlinul, Praga, Viena, Budapesta, Belgradul, Bucureştiul şi Sofia, toate aceste oraşe celebre şi populaţiile ţărilor lor se află în ceea ce numesc sfera sovietică”, afirma Winston Churchill, lider britanic conservator.

Noi eram cu capul în aparatul de radio, fiindcă Vocea Americii dar şi BBC transmiteau în limba română, nu se introdusese încă cenzura, adică bruiajul şi atunci bineînţeles că l-am ascultat. Eee, zic acuma gata, îi atacă, acuma îi prăpădeşte”, povestește Dinu Giurescu, istoric şi martor al perioadei.

Cu un an înainte, la 6 martie 1945, în România se instalase guvernul pro-comunist Petru Groza. Comisia Aliată de Control, condusă de generalul rus Susaicov, ordonase reducerea numerică a armatei, dezarmarea diviziilor din interiorul ţării, a Jandarmeriei şi a Poliţiei; iar adjunctul ministrului de Externe al URSS, Andrei Vîşinski exercitase presiuni uriaşe asupra regelui Mihai acuzând forţele democratice de fascism şi de instabilitate în spatele frontului.

Trădarea Occidentului?

Argumentul ăsta a fost preluat şi de Franklin Delano Roosevelt. Atunci, la începutul lui martie, într-o corespondenţă cu Winston Churchill, sunt de acord, îi spunea preşedintele Statelor Unite, că prin înşelăciune şi prin fraudă ruşii au fost impus un guvern pro-comunist la Bucureşti, dar, ce să-i faci, România este pe traseul liniilor de comunicaţie către front, dar pe de altă parte, nu este un test pentru noi, Aliaţii, fiindcă testul pentru noi va fi Polonia şi nu România. Şi cu asta s-a încheiat pentru noi discuţia dintre cei doi mari privitoare la guvernul Groza”, precizează istoricul Dinu Giurescu.

Totuşi, când Iuliu Maniu, intuind realitatea, l-a întrebat pe generalul Donald Stevenson din Comisia Aliată de Control dacă Marea Britanie are de gând să vândă România ruşilor, acesta a negat categoric. Dublul limbaj, folosit atât de Occident, cât şi de Moscova faţă de ţările din Est, era deja o regulă. Winston Churchill însuşi l-a folosit în cunoştinţă de cauză inclusiv în 1946, la Fulton.

În momentul respectiv, imperiul britanic era prăbuşit, SUA erau ferm angajate pe un dispozitiv de securitate centrat pe regiunea Asia-Pacific şi pe Europa Occidentală, deci nimic nu pleda pentru un sfârşit rapid al comunismului”, afirmă Cosmin Popa, cercetător al Institutului „Nicolae Iorga”.

Estul Europei, pierdut în timpul războiului

Această gândire pragmatică se conturase încă din decembrie 1943. Stalin, Churchill şi Roosevelt s-au înţeles atunci asupra debarcării în Franţa, dar acordul nu a cuprins şi o debarcare secundară în Balcani, aşa cum propuseseră iniţial britanicii. În lipsa unei astfel de ofensive, singura salvată de tăvălugul comunist a fost Grecia. În plus, la 9 octombrie 1944, la Moscova, Churchill a recunoscut dominaţia lui Stalin asupra Estului.

Consecinţa acestei înţelegeri a fost că trupele sovietice s-au îndreptat în viteză spre Berlin, nu cu dorinţa de a elibera Ungaria sau România de nazişti, ci de a le ocupa, după cum a povestit în memoriile sale Milovan Djilas, unul din apropiaţii lui liderului iugoslav Tito.

Şi Djilas s-a dus la Moscova. Ştim de conversaţia cu Stalin din memoriile fruntaşului iugoslav şi de acolo avem celebra frază a lui Iosif Visarionovici: "În războiul acesta nu este ca în celelate războaie. Acolo unde ajung armatele victorioase, până acolo se întinde şi regimul pe care îl reprezintă"”, spune Dinu Giurescu.

Bariera decisivă în faţa expansiunii sovietice a fost însă una neconvenţională.

Momentul cel mai important a fost, în opinia mea, apariţia bombardamentului atomic. Efectul politic asupra lui Stalin a fost cel produs de invazia germană din 22 iunie. Avem Hiroşima şi Nagasaki. Stalin conştientizează că imensa armată pe care o avea la dispoziţie după înfrângerea Germaniei nu îi va fi de ajuns pentru a asigura siguranţa Uniunii Sovietice”, subliniază Cosmin Popa, cercetător al Institutului „Nicolae Iorga”.

Înţelegerea de la Postdam privind împărţirea Germaniei şi a Berlinului, înţelegere parafată cu numai câteva zile înainte de prima bombă atomică la începutul lui august 1945, va rămâne practic valabilă pe tot parcursul Războiului Rece.

În august 1961, berlinezii au asistat neputincioşi cum metafora Cortinei de Fier, descrisă de Winston Churchill în 1946, a devenit un zid de beton lung de 45 de km. Zidul Berlinului va cădea în 1989. Urmele Cortinei de Fier s-au dovedit mai greu de înlăturat.  

Argument

Pe 6 martie 2014, la Digi24 începe campania „1989, anul care a schimbat lumea”. Se împlinesc 25 de ani de la căderea comunismului în Europa de Est, 25 de ani de la Revoluţie şi 25 de ani de când trăim în libertate. Timp de un an, Digi24 vă spune povestea omului nou fabricat de comunişti, dar şi povestea omului nou care are astăzi 25 de ani. Cum au fost posibili 45 de ani de comunism, cum se spală creierul unui popor, ce a pierdut România şi dacă a avut ceva de câştigat – toate acestea vor fi tratate în campania „1989, anul care a schimbat lumea”.