Sari la conținut

SPECIAL. Istoric: Miza zilei de 23 august 1944 înseamnă valorizarea, interpretarea și discutarea consecinţelor

Istoricul Cosmin Popa a spus că miza discuțiilor despre 23 august 1944 nu este neapărat de a afla „amănuntele minut cu minut”, ci, mai important, „valorizarea, interpretarea și discutarea consecinţelor”.

„Din perspectiva comunizării, 23 august n-a avut niciun impact. Comunizarea s-a făcut când interesele URSS au cerut-o şi anume sfârșitul lui 1947, indiferent de ţările care au fost comunizate au ieşit din război sau s-au comportat în război. Din acest punct de vedere, 23 august 1944 nu a avut niciun efect. A discuta despre 23 august ca despre momentul care a salvat România de la extincţie e o exagerare”, a afirmat istoricul.

Cosmin Popa a adăugat că această zi are o importanță, însă nu covârșitoare. Elena Vijulie a precizat că 23 august 1944 nu a salvat România de la extincție.

„Dar cred că putem fi de acord că a salvat România de la distrugerea fizică, pentru că transformarea teritoriului într-un teatru de operațiuni unde s-ar fi intersectat în conflict trupele naziste și sovietice ar fi dus la pagube uriașe”, a spus realizatoarea campaniei.

Istoricul Cosmin Popa a explicat cum a fost eliminat rolul regelui Mihai în ziua de 23 august de către comuniști.

„Rolul regelui a fost eliminat pe cale de consecinţă, în virtutatea comandamentelor ideologice. Istoria o fac masele şi nu personalităţile. Sovieticii au agreat într-o primă fază semnificația politică a actului de la 23 august, n-a fost importantă pentru dinamica din Partidul Comunist. În momentul în care comunismul românesc se întărește, 23 august 1944 capătă importanță în dinamica politică internă”, a spus el.

„Într-un regim totalitar, trecutul devine din ce în ce mai imprevizibil”, a menționat Cosmin Popa.

Odată cu venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu, comunismul din România a căpătat alte nuanțe. De altfel, dictatorul a adoptat cultul personalității și și-a asumat un rol de pacificator în timpul invadării Cehoslovaciei.

„Ceaușescu a preluat o tradiţie construită, cel puțin la bază, de Gheorghe Gherghiu Dej, care pleca de la exemplul fratelui mai mare și mai curajos al acestuis: Tito”, a mai spus istoricul Cosmin Popa.