Stahanov, modelul de succes al propagandei comuniste

Nava scufundată lângă Sf. Gheorghe s-a izbit de un alt vas. Echipajul acestuia a salvat 8 marinari și a plecat spre Bulgaria (anchetă)

Tânără ucisă de iubitul drogat, la Sibiu. Prietenul criminalului: „Avea episoade în care disocia sau auzea voci. Ea l-a ajutat”

Băsescu: Ar fi o mare greșeală a României să nu dea Ucrainei un sistem Patriot

Primarul din Gorj care îl iubește pe Putin ar fi lovit cu mașina o tânără

La doar 17 ani, o fată și-a luat doctoratul în medicină

Cine sunt rușii care continuă lupta lui Navalnîi

Al Bano a „măcelărit” imnul Italiei în fața a 70.000 de oameni

Ciclonul care a făcut ravagii în Europa ajunge și în România

Noaptea Muzeelor a devenit noaptea protestelor

În anii '20, Stalin începe industrializarea forţată a Uniunii Sovietice. Toate eforturile se îndreaptă către industria grea şi extractivă, în timp ce ramurile producătoare de bunuri de consum sunt neglijate, fapt oglindit în nivelul de trăi scăzut al populaţiei.

Ideologia bolşevică promovează o economie planificată, bazată pe un mecanism de organizare în planuri pe cinci ani, faimoasele „cincinale”.

„Îşi propuseseră, de exemplu, că să vedeţi ce cifre aveau, că la creşterea producţiei de cărbune, să obţină în primul cincinal, o creştere de 1.115%, care pare fantezistă, fabuloasă, sigur că ea nu a putut fi atinsă. La producţia de fier, 200% să fie creşterea, 04.01 iar la producţia de energie electrică, pentru că era vorba de electrificare întregii ţări, iarăşi o teza leninistă, 335%. 04.10 Astfel de cifre par astăzi desprinse dntr-un SF, dintr-o ficţiune care exact asta era”, spune prof. univ. Emilian M. Dobrescu, economist şi sociolog.

Cincinalul părea a fi o planificare detaliată şi riguroasă. În realitate însă, obiectivele îndrăzneţe nu puteau fi îndeplinite, iar planurile au rămas doar instrumente de propagandă mobilizatoare, care nu se mulţumea să laude atingerea obiectivelor, ci trâmbiţă chiar depăşirea planului, că semn al succesului economic absolut.

„Se încerca, de fapt, depăşirea acelui nivel potenţial pe care cetăţeanul, echipa de producţie şi întreagă uzina, întreagă fabrică, îl putea atinge teoretic. A obligă omul să lucreze în regimul producţiei de masă mai mult decât putea el fizic să facă acest lucru”, explică prof. univ. Emilian M. Dobrescu, economist şi sociolog.

Acesta era modelul propagandei staliniste, impus apoi şi în România. Curând, el capătă şi un nume: Aleksei Stahanov. Este mînerul despre care se spune că, în 1935, și-a depășit de 14 ori normă într-o tură de lucru. Reuşită lui naşte un adevărat mit, iar modelul de eficientă avea să fie folosit şi de propagandă comunistă din România.

Marile obiective industriale: electrificarea şi automatizarea producţiei

Primul plan cincinal a început în România în anul 1951. Printre marile obiective industriale fixate erau electrificarea, dezvoltarea industriei grele şi automatizarea producţiei.

România devenea astfel o ţară de fabrici şi uzine, o ţară de stahanovisti afirmaţi sau în devenire. Deviza de baza era „Cine nu e cu noi e împotriva noastră”.

Industrializarea forţată începută de Gheorghiu Dej a fost desăvârşită în Epoca de Aur. În anul 1971, Nicolae Ceauşescu anunţa, în mesajul de Anul Nou, încheierea cu succes a unui nou plan cincinal. Culmea absurdului în economie avea să fie însă realizarea cincinalului în 4 ani şi jumătate.

Dar îndeplinirea planurilor cincinale pe hârtie şi propagandă bolşevică nu au fost de niciun folos economiei reale. Nivelul de trai al populaţiei fusese sacrificat pe altarul unei utopii. O utopie care avea să se spulbere în anul 1989.