Sari la conținut

1990 – ANUL 0, ERA NOASTRĂ. Primele reclame capitaliste

În 1990, tocmai ieșiți din totalitarism, descopeream cu lăcomie că există și altceva pe lângă reclama pentru partidul unic. La televizor eram ispitiți să mâncăm, să bem, să consumăm cât mai mult. Totul era nou, nemaivăzut și nemaiîntâlnit.

Poporul sătul de salam cu soia descoperea brusc abundența și diversitatea. Noutate absolută la început, devenită pe parcurs rău necesar, industria publicității a avut pionierii ei, cei care au pus piatra de temelie la febra cumpărăturilor care ne caracterizează și astăzi.

LUCIAN GEORGESCU, publicitar: „Tudor Giurgiu, Vali Hotea, Alex Maftei, Titus Muntean, mulți dintre cei care sunt regizori și/sau de publicitate astăzi și de film, tv, suntem prima promoție de cineaști de după Revoluție. (...) Oameni care, o bună perioadă de timp, nu am avut posibilitatea nici măcar de a ne câștiga viața decât prin publicitate”.

TEDDY DUMITRESCU, CEO Publicis: „Am ajuns în barca publicității încă de pe vremea când eram în TVR - în '91, '92 - pentru că, la vremea respectivă, unii clienți începuseră să cumpere minute pe TVR 1 (...) Primele spoturi din România au fost filmate de regizori obișnuiți cu regia de film și care erau absolut îngroziți: cum, doar un minut?! E imposibil să spui o poveste într-un minut!”

Nimeni nu știa cum se face o reclamă, dar învăța din mers.

LUCIAN GEORGESCU, GAV: „Comuna primitivă, asta însemnând anii 92-94, sunt anii în care cei care am făcut atunci publicitate descopeream roata”.

ȘERBAN ALEXANDRESCU, cofondator Headvertising: „Lumea, atunci, avea așteptări de la un calup de publicitate: știa că va fi ceva mai colorat, mai vesel, cineva va cânta, cineva va spune o glumă”.

TEDDY DUMITRESCU, CEO Publicis România: „La al doilea spot pe care l-am filmat, mă duceam în spatele camerei (...), mă uitam prin obiectiv, să văd că e ok cadrul, după care fugeam din spatele camerei în fața ei, făceam semn cameramanului, că "start rolling!" și... așa a început”.

Actorul Mihai Bisericanu a devenit „erou național” după ce, la începutul anilor 90, a jucat într-o reclamă.

Am fost sunat de cineva și invitat la o discuție pe tema unei reclame. "Ă, ce-i aia?" "Așa, un fel de tu te bucuri și noi te filmăm. Sau cam așa ceva". Hai să vedem despre ce-i vorba! Nu știai nici cum să reacționezi, nici cum să discuți, nici cum să filmezi!”, povestește astăzi Mihai Bisericanu.

Începuturile publicitații noastre au intrat în legendă. Nepriceperea, lipsurile logistice și cele financiare au fost compensate de un entuziasm fără margini.

LUCIAN GEORGESCU, GAV: „Este, probabil, sentimentul pe care-l aveau cowboy-ii din Vestul Sălbatic. Muream săgetați, ne îmbolnăveam de holeră, ne îmbătam nopțile, dar a doua zi eram din nou rași, tunși și frezați, îmbrăcați în blugi, zâmbitori”.

Spoturi făcute ca sa ne ia ochii și mințile. După 25 de ani de magazine pline, o reclamă care, altădată, era realizată cu 100 de dolari poate să aibă acum și un buget de sute de mii de euro. Lumea vrea să înghită cât mai mult și cât mai repede. Pentru că - fără să ne dăm seama - stilul nostru de viață a fost modelat de publicitari.

ȘERBAN ALEXANDRESCU, cofondator Headvertising: „Oamenii habar n-au ce vor. De 2.000 de ani încoace este responsabilitatea dramaturgului să scrie piesa aia împuțită, pentru atenieni, nu a atenienilor să voteze în agora cum să fie următoarea piesă pe care o vor vedea”.

LUCIAN GEORGESCU, GAV: „Noi ne-am creat un public din care, chiar dacă ne face plăcere să ne excludem, //...// responsabilitatea creatorilor de audiovizual, printre care mă număr (...) este enormă. Și trebuie să recunoaștem că am creat un monstru”.