„23 august 1944 – Istoria furată”. România, neutră între inamici

Digistoria – cele mai importante evenimente petrecute pe 3 mai

Nicușor Dan nu vrea să aibă o dezbatere cu Sebastian Burduja

Burduja: Nicușor Dan nu e un om de dialog

Momentul în care craterul din Slănic Prahova se adâncește

Digistoria – cele mai importante evenimente petrecute pe 2 mai

Ce s-a descoperit la analize

Reacția unui bărbat venit din Cehia la o terasă în România

Când poate fi periculos postul negru

20% dintre tinerii români nici nu învață, nici nu muncesc

După acordul de la Munchen, Germania părea singura în măsură să ofere protecţie României Mari. URSS revendica permanent Basarabia, iar Ungaria horthystă voia Transilvania. Dar cum Hiltler încerca să evite războiul pe două fronturi, la 23 august 1939, miniştrii de externe german şi sovietic au semnat pactul de neagresiune, în fapt, împărţirea Europei de Est între cele două părţi.

„Războiul, practic, a început tot într-o zi de 23 august, pe 23 august 1939, când s-a anunţat semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov. Puţină lume şi-a dat seama atunci de catastrofa care ne aştepta”, spune istoricul Constantin Bălăceanu-Stolnici.

În seara de 26 iunie 1940, ministrul de externe sovietic, Viaceslav Molotov îi dă ambasadorului Gheorghe Davidescu de la Moscova o notă ultimativă prin care URSS cerea Basarabia şi nordul Bucovinei şi evacuarea oraşelor în numai 36 de ore.

„Ce au făcut sovieticii? Au bruiat în aşa fel încât nu s-a putut transmite la Bucureşti decât dimineaţa la 8”, povestește istoricul Neagu Djuvara.

Deşteptat din somn la două noaptea că la Moscova se întâmplă ceva, regele discută dimineaţa cu premierul Gheorghe Tătărescu şi ministrul de externe Ion Gigurtu. Consiliul de Coroană este convocat la 12.30.

În Sala Tronului de la Palatul Regal, în care fusese adusă o masă uriaşă pentru Consiliul de Coroană, Nicolae Iorga a cerut război pentru onoarea ţării: Or muri câţi or muri, dar cei care vor scăpa vor cunoaşte vremuri mai bune. Trebuie să păstrăm armata intactă ca să ne apărăm de bulgari şi de unguri, a replicat fostul premier Constantin Argetoianu. Şi dacă Germania ne cere să acceptăm ultimatumul să-l acceptăm.

Votul a fost strâns: 11 contra cedării fără luptă, 10 pentru, patru pentru deschiderea de tratative şi o abţinere. A contat mult explicaţia şeful Marelui Stat Major Florea Ţenescu: cele 40 de divizii româneşti nu puteau face faţă celor 100 sovietice, plus celor bulgare sau ungureşti.

Cât despre încercarea de a câştiga timp prin negocieri cu URSS, ea a fost retezată sec de Molotov: Moscova aşteaptă răspunsul până a doua zi, vineri 28 iunie, orele 14, iar evacuarea totală în patru zile.

La ora nouă seara are loc un al doilea Consiliu de Coroană. Înţelegerea faptului că România era înconjurată de inamici a făcut votul să se schimbe radical în favoarea respectării ultimatumului sovietic. Numai şase din 26 de politicieni prezenţi s-au pronunţat pentru apărarea teritoriilor revendicate de Moscova.

„Asta e o slăbiciune a regelui Carol, dar nu a avut curajul, că el avea puterea, Consiliul de Coroană era consultativ, nu era hotărâtor. Noi aveam armata acolo”, spune Neagu Djuvara.

Fără să se apere, România a pierdut astfel 3,2 milioane de locuitori şi 44.433 kilometri pătraţi în Basarabia şi 5.396 de kilometri pătraţi şi jumătate de milion de locuitori în Bucovina de Nord.

„În 1940, acei locuitori care trăiau în Basarabia și în Nordul Bucovinei nu au fost întrebați dacă vor să treacă la URSS. Asta ridica o problema, daca vreți, și juridică, dar și morală pentru statul român”, spune istoricul Dorin Dobrincu.

Prin Tratatul semnat la Craiova, România cedează apoi Cadrilaterul, 7.412 de kilometri pătraţi, cu Balcicul atât de drag reginei Maria, cu un schimb de populaţie. Dar negocierile de la Turnu Severin cu Ungaria eşuează. România acceptă mici modificări de frontieră cu schimb de populaţie, dar Ungaria revendică 69.000 de kilometri, adică aproape întreaga Transilvanie.

Aşa s-a ajuns la 29 august la Arbitrajul germano-italian de la Viena.

Întâlnirea de la Palatul Belvedere dintre Mihail Manoilescu şi István Csáky a fost patronată de Joachim von Ribbentrop şi Galeazzo Ciano. Când a văzut amploarea pierderilor teritoriale în discuţie, ministrul de externe Manoilescu s-a prăbuşit realmente peste masa cu documente şi hărţi.

Când şi-a revenit din leşin a realizat că nu există marjă de negociere. Axa ameninţa România că dacă refuză Arbitrajul va fi atacată de Ungaria, sprijinită şi de trupele germane, dar şi de trupele sovietice.

Sub pretext că nu pot rămâne la Viena decât două zile, Ciano şi Ribbentrop au cerut un răspuns imediat, aşa că la Bucureşti Consiliul de Coroană s-a adunat în cursul nopţii de 29 spre 30 august şi a durat până la patru dimineaţa. În ciuda faptului că cei prezenţi nu ştiau încă linia noii frontiere, ci doar o variantă minimă şi una maximă, s-a decis acceptarea Arbitrajului. Hitler însuşi a desenat graniţa.

În ziua de 30 august, România a aflat că a pierdut 42.243 de kilometri pătraţi şi 2,6 milioane de locuitori, din care 50% români şi 37% maghiari. Carol al II lea a convocat Consiliul de Coroană doar ca să anunţe decupajul noii frontiere. Dar la discuţiile din noaptea de 30 spre 31 august au luat parte şi liderii partidelor democratice, ardeleanul Iuliu Maniu şi istoricul Gheorghe Brătianu, care au cerut rezistenţă. Au apărut primele acuzaţii.

„Iuliu Maniu la Consiliul de Coroană care a urmat acestui diktat a spus majestăţii sale Carol al II lea, aducându-i acuze foarte grave, că nu poate să decidă guvernul român, regele asupra unui act de diplomaţie internaţională care s-a construit prin voinţă populară, prin plebiscit, prin hotărârea de la Alba Iulia”, spune istoricul Constantin Hlihor.

Ştirea pierderii Ardealului a stârnit furie. S-au înregistrat violenţe la Braşov, Constanţa, Timişoara.

La 3 septembrie generalul Ion Antonescu este chemat la Palat. Pentru că era respectat în Armată, avea relaţii bune şi cu ţărănistul Iuliu Maniu şi cu liberalul Gheorghe Brătianu şi cu şeful Mişcării Legionare, regele îi cere formarea unui nou Guvern. Generalul acceptă, dar cu condiţia de a primi puteri depline. Dar după câteva zile de incidente violente în preajma Palatului, abdicarea lui Carol al II lea apare ca singura soluţie. Ion Antonescu, în numele tuturor, îi cere să plece. Încolţit, acesta semnează o proclamaţie prin care trece coroana fiului său Mihai.

La 6 septembrie, Mihai depune jurământul în faţa Patriarhului, a şefului Înaltei Curţi şi a generalului Antonescu.  

_____________

Timp de o săptămână, între 19 si 23 august, într-o campanie jurnalistică unică în peisajul media românesc, Digi24 analizează filmul unui moment controversat din istoria naţională. Campania „23 august 1944: Istoria furată” dezvăluie adevărul din spatele unei zile care a marcat România.