Sari la conținut

Carol Popp de Szathmari, fotoreporter în 1853

Elena Vijulie: „Una dintre cele mai fotografiate clădiri din Bucureşti este biserica Stavropoleos din Centrul Vechi. A fost ridicată în 1724, în timpul domnitorului fanariot Nicolae Mavrocordat. Dar locul acesta face parte nu numai din istoria Bucureştiului, ci şi din istoria fotografiei (aparat de fotografiat cu plăci, pe trepied). Biserica Stavropolos a fost fotografiată în vremea Războiului Crimeei de Carol Popp de Szathmari, primul fotograf corespondent de război din lume.”

În prima jumătate a secolului al nouăsprezecelea, Bucureştiul şi Iaşul s-au aflat sub un flux continuu de trupe otomane, ruseşti şi austriece.

După înfrângerea Revoluţiei din 1848, exilaţii politici insistă pe lângă britanici pentru presiuni asupra Rusiei şi Turciei ca acestea să-şi retragă trupele de ocupaţie din Principate.

În 1851, trupele ţariste părăsesc Principatele. Dar peste nici doi ani, în iulie 1853, Bucureştiul este din nou copleşit de soldaţi ruşi. Începuse războiul Crimeei între Rusia și Turcia, aliată cu Anglia și Franța.Țarul reocupă Principatele. Domnitorii Bibescu şi Ştirbei sunt înlocuiţi cu un guvernator militar rus, Andrei Budberg.

Elene Vijulie: „Mic nobil maghiar, educat la Colegiul Reformat de la Cluj şi cu studii de Drept, Carol Popp de Szathmari ajunsese în Valahia datorită unei mari iubiri. În 1831 se îndrăgostise de munteanca Maria Văcărescu şi o urmase la Bucureşti. Ea se recăsătoreşte însă, având deja copii din prima căsătorie, cu domnitorul Gheorghe Bibescu.”

Silvan Ionescu: „Dl. Szathmari pentru că avea deja un atelier în Bucureşti, unde luase portretele multor generali ruşi, în perioada cât ţara a fost ocupată de ruşi, a primit acceptul să meargă să ia nişte fotografii pe front.”

Din apropierea unui astfel de teatru de operaţiuni, Carol Popp de Szathmari fotografiază în 1853 "Ofiţeri ruşi în carantina de la Olteniţa". Din fericire pentru români, războiul s-a mutat de pe pământul lor, în Caucaz şi Crimeea. Aici fotograful britanic Roger Fenton preia ştafeta reportajului de război. Fotografiile înfăţişând soldaţi, ofiţeri, navele de la Balaklava sau vreo curajoasă apariţie feminină, dar şi răniţi în suferinţă au impresionat opinia publică britanică, oricum defavorabilă acestui război considerat inutil.

Silvan Ionescu: „Fenton intră în scenă atunci când deja conflictul ruso-otoman devenise unul european. Intrase şi armata engleză şi armata franceză şi armata Sardiniei în război. Eu pot spune că Războiul Crimeei a fost de fapt primul război mondial.”

La capătul a trei ani sângeroşi, superioritatea flotei engleze şi a armatelor engleze şi franceze, aliate ale Turciei, se dovedeşte decisivă. Rusia pierde războiul.

Între timp, Imperiul Habsburgic era iritat de ocupaţia ţaristă din Principate. Timp de aproape doi ani, în plin Război al Crimeei, Viena i-a manipulat cei doi adversari, Rusia şi Turcia, ca să controleze ea Ţările Române.

În timpul ocupaţiei austriece de la Bucureşti, Carol Pop de Szathmari developează şi aşează într-un album primele fotografii de război din lume. Cu acest album se prezintă la Expoziţia Universală de la Paris din 1855, înainte de încheierea Războiului Oriental, cum mai era numit în epocă Războiul Crimeei. Capetele încoronate ale vremii primesc de la maestrul Szathmari câte un album ilustrând primele luni ale conflictului.

Fotografia lui Fenton, numită "Valea morţii" - un drum de ţară pavat cu ghiulele de tun - a devenit simbolică pentru Războiul Crimeei. Un război detestat de britanici.

Fotograful Carol Popp de Szatmari adaugă chipul domnitorului Cuza şi al soţiei sale, Elena Rosetti, în galeria sa de portrete.

După 1866, el devine fotograful oficial al domnitorului Carol I de Hohenzollern. În această calitate, Szatmari se va afla în teatrele de operaţiuni din Bulgaria în timpul Războiului de Independenţă din 1877-1878.

Fotograf consacrat al Casei Regale, Carol Pop de Szathmari a fost de faţă şi la sărbătoarea Proclamării Regatului în 1881 (poza cu tronul de la defilare). Abia în martie 1881, toate Marile Puteri au recunoscut Independenţa României, iar Domnitorul Carol fost încoronat Rege, adică şef al unui stat suveran.

Bucureştiul - oraşul căruia Szathmari i-a consacrat mii de fotografii, era pe cale să devină capitala de facto a Estului european.