Sari la conținut

Trenul cu averi al regelui. Cât e mit și cât e adevăr?

Monarhia constituţională, o elită politică educată şi avută şi o clasă de mijloc în plină ascensiune, au făcut ca, încă înainte de Primul Război Mondial, România să fie un stat de luat în seamă în Europa. Stilul auster al regelui Carol I, a cărui domnie a durat 48 de ani, a temperat excesele partidelor politice. Efectele stabilităţii politice s-au văzut în economie. Relativa prosperitate a alimentat apoi educaţia şi artele, iar noile clase educate au impulsionat o şi mai mare dezvoltare economică.

Crearea României Mari în 1918 a multiplicat potenţialul ţării. Regele Ferdinand şi regina Maria au domnit într-o ţară care învăţa, muncea şi dezbătea calea cea mai bună ca să fie fericită. Domnia autoritaristă a lui Carol al II-lea, apoi curentele extremiste au lovit puternic temelia României democratice.

Sinaia şi Peleşul au fost, vreme de decenii, leagănul dinastiei române. Carol I şi soţia sa, Elisabeta, au ales locul pentru reşedinţa de vară înainte de Războiul de Independenţă. La Peleş şi Pelişor s-au născut apoi copiii cuplului Maria şi Ferdinand. Nepotul lor, regele Mihai, se va naşte la Foişor, o cabană aflată ceva mai sus de Peleş. Carol I a avut grijă ca reşedinţa sa de la Peleş să fie chiar mai mult decât o casă a familiei regale. Audienţele, invitaţiile la cină sau recepţiile, ceaiurile sau serile de muzică au dat direcţia bunului gust. Regele Carol I a fost primul care a deschis Peleşul pentru vizitatori. Primul gest al regimului comunist a fost însă să îl închidă.

Peleș, ultimul act al distrugerii monarhiei

Ultimul act al desfiinţării monarhiei constituţionale din România a avut loc nu la Bucureşti, la Palatul Elisabeta, ci în castelul familiei de pe Valea Peleşului. În gara Sinaia, familia regală a străbătut peronul trecând printre două şiruri de soldaţi care fuseseră obligaţi să stea întorşi cu spatele.

După abdicarea forţată, regele Mihai şi regina-mamă Elena s-au întors la Sinaia în dimineaţa zilei de 31 decembrie. A fost cel mai trist An Nou petrecut vreodată de familia regală pe domeniul de la Peleş. Au urmat pregătirile de plecare. Aici, la castelul Peleş, la Pelişor, la castelul Foişor, unde locuiau cei doi, au apărut un soi de personaje care pretindeau că fac parte dintr-o comisie. După plecarea regelui Mihai şi a reginei mamă Elena în exil, la Peleş a luat naştere oficial aşa-numita comisie Levente. Rolul ei era să inventarieze toate bunurile aflate la Peleş. Şi-a încetat activitatea în 1954. Inventarul a rămas în continuare neclar.

Trenul cu averi, alibi pentru furt

Documente ale Securităţii - desecretizate în ultimii ani - atestă că regele Mihai şi mica lui suită au părăsit România având asupra lor numai bunuri strict personale. Inclusiv bijuteriile doamnelor au fost confiscate în timpul unei percheziţii în tren, înainte de ieşirea din ţară.  Ele ar fi trebuit recuperate mai târziu, printr-un mandatar, lucru care nu s-a întâmplat. Cât despre cele trei maşini transportate cu trenul regal, regele Mihai este de părere că i s-a permis să le scoată din ţară tocmai pentru ca propaganda comunistă să poată pretinde că ele erau pline cu „averi”.

Multe bunuri scumpe de la Peleş îşi părăseau într-adevăr spaţiile consacrate. Dar nu din cauza proprietarului lor exilat.

„Ce au făcut oamenii ăia între 1948 şi 1954? Totuşi, nu aveau de numărat colecţiile de artă ale întregii omeniri ... Răspunsul este următorul: Comisia Levente practic a acoperit formal o operă de furt organizat de către liderii comunişti din obiectele rămase din averea familiei regale . Cum s-a petrecut chestiunea asta...foarte simplu...vă spun cum funcţionau exact, care era metoda. Atât timp cât comisia lucra ... în ghilimele ... lucrurile erau clare, nimeni nu întreba ce anume se întâmplă, ce fac acolo, ce inventariază etc. E, la această comisie se prezentau diverşi tovarăşi care veneau şi cereau pentru chipurile, gospodăria de partid, pentru Comitetul Central, pentru nu ştiu ce muzeu, pentru etc. diverse obiecte din patrimoniul casei regale. Comisia se conforma cererilor şi semna procese-verbale de dare în custodie acestor obiecte. Şi aşa, treptat, treptat, în această perioadă în care v-am spus că a funcţionat comisia, majoritatea sau foarte multe din bunurile respective s-au mutat din casa, din locul unde se găseau ele în 1948, spre proprietăţile private ale liderilor comunişti”, explică Mădălin Hodor, cercetător CNSAS.

Este unul din motivele pentru care beneficiarii Comisiei Levente au fost interesaţi ca minciuna propagandistică a regelui lacom care fuge cu averea poporului să fie crezută şi după 1989.

Cele mai multe dintre picturile aflate astăzi la Peleş sunt copii. Lista obiectelor de artă adunate de-a lungul a patru generaţii de regi şi regine, incertă astăzi, trebuie să fi fost impresionantă.

Istoria Peleșului

Construcţia Castelului Peleş a început în 1872 şi s-a terminat 11 ani mai târziu. Între timp, România trecuse prin Războiul de Independenţă, îşi văzuse recunoscută suveranitatea prin Congresul de la Berlin din vara lui 1878. La 10 mai 1881, România a celebrat proclamarea Regatului, adică intrarea ţării în rândul naţiunilor europene cu monarhie constituţională. Lucrările la castelul Peleş au continuat mult după inaugurarea din 1883. După căsătorie, a apărut un altul, Pelişorul, pentru tânărul cuplu. Într-un catalog de la începutul secolului XX, în colecţia de la Peleş a regelui Carol I figurau lucrări de Rembrandt şi Bruegel, alte multe picturi din şcoala flamandă a secolelor XVI si XVII, numeroase din şcoala germană şi câteva din şcoala spaniolă.

„Când a început, în 1872, după câţiva ani de căutări în jur, fundaţia castelului, de la bun început a ştiut că va fi o casă de vară pentru familia lui, dar şi o clădire reprezentativă a statului. Le-a vrut pe amândouă de la început, nu cred că ştia atunci, în primele zile, cum vor arăta şi cum se vor împăca ele, caracterul statal şi cel de familie, dar anii au dovedit că a remodelat gândurile iniţiale. A existat şi o a doua perioadă a construcţiei, care a venit ceva mai târziu şi s-a încheiat la moartea lui şi odată cu trecerea de la o domnie la alta”, explică ASR Principele Radu al României.

„Castelul arăta în 1914 total diferit de cel din 1883, aşa că nu au fost decât etape de lucru. El într-adevăr a avut prevederea să le înceapă pe toate. Şi Foişorul era gata într-o anumită formă şi Pelişorul, şi Peleşul, dar aceasta nu înseamnă că generaţiile următoare nu au adăugat. A adăugat la propriile lui gânduri iniţiale. A adăugat până şi a V-a generaţie a Custodelui Coroanei, care a reluat lucrul la grădină şi la sere şi care nu a reconstruit nimic înăuntrul castelului, dar a avut o importantă contribuţie la revitalizarea lui. Corpul de gardă este renovat acum, în anii în care principesa moştenitoare a condus diligenţele şi o mulţime de părţi din domeniu sunt acum folosibile”, arată ASR Principele Radu al României.

Elena Vijulie, realizator Digi24: „Acesta este biroul regelui Carol I. Ne putem imagina audienţele acordate de rege la acest birou primilor-miniştrii, miniştrilor, administratorilor, arhitecţilor şi pictorilor care au lucrat ani de-a rândul aici, la Peleş. De la acest birou, regele Carol I superviza cheltuielile familiei şi veniturile Domeniilor Coroanei. Datorită lui Carol I, regii României nu au primit salariu din banii bugetul de stat. De altfel, la începutul domniei sale, bugetul ţării era extrem de sărac. Familia regală a primit în administrare nişte moşii ale statului, ale căror venituri erau folosite pentru asigurarea listei civile, inclusiv pentru cheltuielile de protocol”.

 

„Din profitul general se ţinea întregul palat. Şi aşa cum şi astăzi în monarhiile constituţionale, o parte din aceste sume sunt alocate suveranului pentru uzul lui, el din acea parte dintr-o parte punea deoparte pentru Castelul Peleş. Dar sunt toate chitanţele, toate facturile. El avea acest obicei de a pune absolut totul într-o perfectă ordine, aşa că ştim acum probabil şi cât a costat o cărămidă. Dădeau de lucru unui număr de 700 de oameni, care aveau datorită acestui contract vacanţe plătite, copii la şcoală , biserici pentru ei, spitale. Plăteau şi taxe pentru stat, şi burse pentru copii. Nu era doar o sursă de bani, era şi un model”, spune Principele Radu.

În 1948, comuniştii au confiscat, pe lângă domeniul Peleş, şi domeniul de la Săvârşin, proprietate privată a Regelui Mihai, şi Domeniile Coroanei. Peste o vreme au realizat că nu puteau confisca ceea ce fusese întotdeauna al statului şi au revenit asupra decretului.

Retrocedat în 2007. Posesie incompletă

Domeniul de la Săvârşin a fost retrocedat Regelui Mihai în 2001, iar domeniul Peleş în 2007. Clădirile principale sunt administrate de Ministerul Culturii şi sunt deschise publicului ca muzeu. Dar primul care a deschis Peleşul vizitatorilor a fost chiar regele Carol I, în lunile în care familia regală nu locuia acolo.

Tradiţia a fost păstrată şi de regele Ferdinand, mai ales că el şi regina Maria au locuit încă din tinereţe în vila alăturată, Pelişor. Fiul lor, viitorul rege Carol al II lea, a locuit pentru scurt timp, alături de soţia sa, Elena, ceva mai sus, la Foişor, cea mai veche, cea mai mică şi cea mai retrasă dintre clădirile regale din ansamblul Peleş.

Foişorul a fost de fapt prima clădire ridicată de Carol I, sub numele de Casa de Vânătoare. Dar Foişorul nu a fost folosit niciodată în acest scop. Era un spaţiu de lucru şi de popas pentru suveran şi oaspeţii săi cât timp a durat construcţia Peleşului. Ulterior, Foişorul a fost reamenajat de regina mamă, Elena.

Deşi domeniul a adăpostit patru regi, locul este dominat indiscutabil de amintirea lui Carol I.

„Fiecare dineu pe care l-a dat Carol I aici, fiecare masă, fiecare primire de ambasador, fiecare concert pe care Regina Elisabeta îl organiza aveau un rol de model. Dădeau întâi şi întâi un semn culturii şi societăţii româneşti despre cum trebuie făcute lucrurile, dădeau şi o încurajare şi ajutau şi pe cei care erau protagoniştii serii să aibă un punct în plus în cartea lor de vizită. Enescu nu a fost de la bun început o celebritate mondială. A început ca un copil de 7 ani de care nu a auzit nimeni”, subliniază Principele Radu.

Dintre descendenţii lui Carol I, cel mai apropiat de domeniul Peleş a fost regele Mihai. S-a născut la Foişor la 25 octombrie 1921, a copilărit în preajma regelui Ferdinand, care, slăbit, se odihnea deseori pe teresa mare a Peleşului, mai târziu venea singur cu maşina de la Bucureşti, oricât de des putea, indiferent de anotimp.

Spre deosebire de bunica sa, regina Maria, pe regele Mihai nu îl apăsau atmosfera excesiv de protocolară, lambriurile întunecate şi aerul aproape medieval cu care Carol I a încercat să compenseze tinereţea statului român independent. Nici nu era preocupat de curentele la modă precum tatăl său, Carol al II le-a.

La două săptămâni de la renunţarea la tron a lui Carol al II-lea, în toamna lui 1940, regina-mamă Elena a revenit din exilul impus de fostul ei soţ. Reamenajează Foişorul, care devine o citadelă în faţa valurilor de pericole ce ameninţau şi România, şi familia regală.

În 1943, de teama nemţilor, regina Elena va ascunde într-un tavan de la Peleş câteva dintre bijuteriile de familie. Se pare că le-a pus la adăpost în Occident atunci când a mers alături de fiul ei la Londra, la nunta actualei regine Elisabeta. Comuniştii le vor căuta cu brutalitate mulţi ani.