Natura Umană. Culisele psihozei „Atacul urșilor"

Data actualizării: Data publicării:
Natuura Umana

Intrăm în culisele psihozei „Atacul urșilor". Presa este invadată periodic de știri care arată ce periculoase sunt aceste sălbăticiuni. Vânătorii spun că în păduri trăiesc peste șase mii de urși, față de patru mii cât ar fi normal și militează pentru refacerea echilibrului, adică împușcarea animalului considerat simbolul pădurilor noastre.

Nu ecosistemul îi interesează însă, spun ecologiștii, ci câștigul. Acum câțiva ani, când ursul nu era specie protejată, străinii plăteau cinci mii de euro ca să ucidă un animal. Acum, vânătorii sunt acuzați că umflă numărul sălbăticiunilor și ascund faptul că tot din cauza oamenilor fiarele sunt nevoite să iasă din păduri în căutare de hrană.

Deși omul este cel care avansează treptat în teritorul animalelor sălbatice, ursul este cel care apare ca fiind cauza unor pierderi de vieți omenești sau daune materiale. În episodul doi din campania „Natura Umană”, ne propunem să îi facem dreptate acestui animal iconic.

Astfel l-am cunoscut de Zsolt, un localnic din orașul Gheorgheni, județul Harghita, care reușește să conviețuiască într-o armonie perfectă cu toate animalele pădurii. În timp ce la știri vedem cazuri de abuz față de animalele sălbatice (furtul puilor din bârlog, braconaj) Zsolt a construit un observator de urși unde primește vizitatorii pasionați de natură și fotografie pentru o experiență de neuitat, asigurând și paza animalelor printr-o difuzare pe Youtube Live a ceea ce se întâmplă în poiana sa.

Pentru Zsolt, totul a început atunci când s-a mutat în afara orașului Gheorgheni și a avut câteva daune provocate de populația de urși din zonă. Împreună cu fiul său, a hotărât să transforme o problemă într-un atuu. Cei doi s-au apucat să construiască un observator înalt de 6 metrii, să amplaseze camere video pentru a difuza live pe Youtube și Facebook activitatea animalelor și astfel să facă cunoscută cât mai multor oameni frumusețea naturii din Carpați.

Zsolt își dă seama că pentru a putea trăi în armonie cu animalele sălbatice trebuie să dea și ceva înapoi, de aceea încearcă să le furnizeze un minim de hrană. 

În România, deseori problema nu este pusă constructiv, ci reactiv. Încercăm să aflăm de ce nu conservăm cu bucurie comorile naturale pe care le avem, una dintre ele fiind ursul carpatin.

Directorul AGVPSA, Neculai Șelaru, este de părere că ursul carpatin poate fi vânat. Cu ajutorul unor experți precum Liviu Cioineag (Natura 2000), Cristian Papp (WWF România), Kelemen Marton (Milvus Group) și Gabriel Galgoczy (WWF România), înțelegem cum vânătoarea duce deseori la o destabilizare a populației, cum puii orfani sunt deseori rezultatul vânătorii la goană și mai ales cum natura în sine se poate autoregla, odată lăsată în pace. Într-o lume în care apreciem viața, vânătoarea ca formă de a ține sub control populațiile nu își mai are rostul, acest balans fiind asigurat de natură prin mijloacele ei milenare.

Gabriel Galgoczy este cel care observă în primul rând impactul dăunător al omului asupra populației de urs, el fiind cel care lucrează cu puii orfani la Orfelinatul de Urși al WWF. Puii care ajung la Gabriel sunt cazurile fericite, mulți alții sunt traficați, omorâți sau lăsați fără apărare odată ce părinții lor devin din vietăți trofee.

În contextul schimbărilor climatice și al pierderii biodiversității la nivel global, ursul carpatin este o garanție a unui mediu încă sănătos, prezența lui reglează populațiile de ierbivore și ajută, la un anumit nivel, natura să funcționeze ca un zid în fața destabilizării climatice. Dacă ne dorim să beneficiem de aceste servicii și să ne mândrim cu o populație de animale sălbatice unică, trebuie să acționăm proactiv și să găsim soluții la probleme cu care strămoșii noștrii au reușit să trăiască generații la rând.

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri