Sari la conținut
News Alert

Afaceri românești pe tărâm italian

Cel mai mare şantier din Roma a fost deschis în 2004. O să se tot lucreze aici până în 2018. Lucrarea se întinde pe o sută de mii de metri pătraţi. Spaţiu pentru un mall, săli de cinema, hipermarketuri şi clădiri de birouri. Pe toate acestea îşi pune semnătura o echipă de români.

Pe şantier, italiana se aude atât de rar, încât pare limbă străină. Nici nu e de mirare. Jumătate dintre muncitori sunt din Moldova, iar cealaltă din Ardeal. Români plecaţi acum 10-15 ani din sărăcia şi lipsa de şansă de acasă.

„Am venit eu în primul an. La un an jumătate mi-am adus şi familia. Ne găsim bine aici. (Reporter: A mai rămas cineva acasă?) Au rămas genitorii, bătrânii”, spune unul dintre muncitori.

„Printr-o cunoştinţă l-am întâlnit pe domnul Vali şi am început să colaborăm. Eu lucram în ţară ca şi acum, tot în construcţii şi aşa am venit”, povestește un altul.

„Fraţi, surori sunt toţi plecaţi. Condiţiile de muncă şi ceea ce oferă statul în momentul de faţă... ”, întărește un al treilea.

„Nu-i ca acasă, în România, dar suntem ca o familie aici”, spune un alt angajat al șantierului.

Domnul Vali, cum îi spun oamenii, este Valentin Făgărăşian, din Codlea. La Roma are o firmă cu peste o sută de angajaţi şi contracte serioase în construcţii, la care nici nu visa în urmă cu 23 de ani. La început, visul italian a însemnat doar muncă brută, de cărat saci de ciment, în aerul încărcat cu praf şi moloz.

Căutam o realizare mai rapidă. Venisem aici cu gândul să stau un an de zile, să fac nişte bani, dup-aia să mă întorc în ţară să-mi continui studiile şi în acelaşi timp să îmi deschid o activitate”, povestește omul de afaceri.

Într-o Italie cu 3 milioane şi jumătate de şomeri, criza a afectat sensibil salariile. Chiar şi aşa, sunt de de câteva ori mai mari decât în România. Bun motiv pentru cei care nu se feresc de muncă.

„Salariul mediu porneşte de la 1.000-1.100 de euro pentru un muncitor necalificat, muncitor calificat 1200-1300 de euro, iar un muncitor specializat în jur de 1400 de euro”, explică Iulian Manta, lider de sindicat.

„Fiecare care vine, vine cu gândul să poată să realizeze ceva în timp mai rapid ca să poată să îşi facă în ţară o casă. Să îşi poată construi ceva în România”, spune Valentin Făgărășian.

Florin Simon a luat drumul Romei în 1996. Venea din Suceava şi îşi căuta de lucru tot în construcţii.

Patru luni am stat fără muncă. După patru luni am găsit într-un şantier, printr-un prieten. Am început să muncesc cu 25-50 de mii de lire la zi, deci 25 de euro”, povestește Florin Simon.

În anul 2000 şi-a înfiinţat prima firmă - una de renovat apartamente. După cinci ani şi-a deschis primul magazin cu produse româneşti din Roma, idee preluată apoi şi de alţii. Între timp, Florin a făcut un pas mai departe.

„Neavând furnizori cu ce să aprovizionăm magazinul, ne-am gândit să facem depozitul acesta de produse româneşti”, explică antreprenorul.

Afacerea s-a extins rapid, iar acum TIR-urile cu produse pleacă zilnic din România spre Italia.

Departe de zarva din presă despre românii priviţi ca hoţi şi violatori, în 2012 Florin Simon a fost declarat antreprenorul străin al anului, în Italia. Toţi cei 60 de angajaţi ai săi sunt români.

„Eu sunt în Italia de 10 ani. La început a fost mai greu cu limba, dar am făcut şi şcoala aici şi m-am obişnuit”, spune unul dintre ei.

Pentru fiecare o mie de euro salariu plătit unui angajat, patronul achită tot atâta statului italian sub formă de taxe şi impozite. Aparent, exact ca în România.

Aici avem o marcă proprie de turtă dulce. Eu mi-am creat patru mărci proprii pe care încerc acum să le dezvolt. Sunt produse foarte bune calitativ făcute în diverse fabrici de top din România”, spune Florin Simon.

De curând a început să îşi vândă produsele şi în ţara natală. Dar încă nu are de gând să se şi întoarcă.

Un alt destin special l-a avut Daniel Baciu, care abia terminase liceul când a pornit din Botoşani spre Italia. Prima tentativă a eşuat.

„În '99 am venit. Am încercat în '98 să vin cu călăuză, ne-au prins, ne-au întors la sârbi. Ne-au pus interdicţie pe două luni de zile şi după aia am venit în '99, cu viză de Germania”, povestește românul.

Câțiva ani, a fost mecanic auto. N-a durat mult până să-şi deschidă propriul service.

„Pe Daniel îl cunosc de 5-6 ani. Mereu am venit la el. E un om bun. Mereu disponibil, iată, după cum vedeţi”, spune unul dintre clienții săi, italian.

Afacerea a mers bine aşa că şi-a chemat şi fratele la Roma. O dată pe an, îşi vizitează cele câteva rude rămase acasă.

Reporter: Dacă ați fi înapoi, în 99, ați pleca din nou din România?

Florin Simon: Da, da, pentru că este greu.

De altfel, în anii 90, românii plecau peste hotare fără multe planuri sau calcule.

Am decis să plec din ţară, dar nu pentru un motiv precis. Nu pentru că lipsea ceva sau... Mă gândeam să pot să fac ceva totuşi în străinătate”, spune Cosmin Cristian, patronul unui restaurant italian din Roma. „Am început cu o firmă de construcţii. (Reporter: Muncitor?) Da, de la nivelul cel mai de jos. După care am învăţat foarte multe lucruri şi mi-am deschis firma mea”, povestește românul.

Cosmin Cristian a învăţat repede că banii se câştigă greu. „După șapte ani m-am întors prima dată în România”, spune el.

Viaţa lui se împarte acum între restaurantul din Roma şi familie. Nici după 20 de ani de când a plecat nu a găsit răspunsul la întrebarea „de ce”. Acum se întreabă încotro să-şi ducă destinul.

Reporter: Unde vă vedeţi în 10 ani?

Cosmin Cristian: În 10 ani? Frumoasă întrebare. Eu sper şi îmi va face plăcere să mă întorc să fac ceva în România.