Sari la conținut

Părintele binelui necondiţionat, Mihail Milea: Binele trebuie făcut la oricine, nu contează etnia, religia sau starea socială

Părintele Mihail Milea şi-a pus viaţa în slujba oamenilor şi împarte bunătate şi bucurie în fiecare zi. Este un un om despre care s-ar putea spune că nu oboseşte niciodată, pentru că de dimineața până seara târziu, umblă să asigure hrană şi casă pentru zeci de vârstnici și pentru sute de copii sărmani.

„Binele trebuie făcut la oricine, nu contează ce etnie este, din ce popor este, nu contează ce religie are, ce stare socială, binele trebuie făcut la toată lumea, așa cum soarele ne luminează pe toți, în mod egal, cu multă dăruire, la fel și fiecare credincios, fiecare om, trebuie să fie bun cu toată lumea”, spune preotul Mihail Milea.

Preotul Milea predică binele, dar îl pune şi în practică. A reuşit să schimbe multe vieți. Totul a început în urmă cu mai bine de 20 de ani, când a ales să îi ajute pe tinerii care trăiau pe străzi. De atunci și până astăzi a repopulat cu orfani un sat părăsit, a luat în grija sa bătrâni abandonați și femei aflate în situaţii dificile. A creat ceea ce putem numi un sistem de ocrotire socială: trei așezăminte pentru vârstnici, două campusuri pentru copii, o școală de arte şi meserii, o cantină socială, un after school şi un centru de zi.

„Am început cu o cantină socială în Buzău, după aceea mi-am dat seama că nu este viabil să dai mâncare unor tineri și să meargă iar pe stradă la cerșit, n-are eficacitate. Am reușit să facem două ateliere, unul de tâmplărie, unul de croitorie, au început să lucreze. Într-o vară, fiind cu ei acolo în mijlocul lor, am zis în gândul meu: copiii ăștia, tinerii ăștia o să îmbătrânească, ce fac cu ei? Sunt ca ai mei. Le trebuie un cămin de bătrâni. Și așa a apărut gândul să facem așezăminte de bătrâni. Și încercăm să apropiem cele două categorii sociale, cele mai defavorizate, copii ai nimănui, copii abandonați și tineri din aceștia, unii din ei părăsiți, să-i unim împreună, pentru că au nevoie unii de alții”, povestește părintele Mihail Milea.

În anul 1993, părintele Milea a înfiinţat, la Buzău, o fundaţie astfel încât să poată ajuta cât mai mulţi copiii şi tineri. Majoritatea dintre aceştia fac parte din programul after school. Împreună cu profesorii voluntari îşi fac temele şi participă la cursuri de teatru şi de limbi străine, indiferent de situaţia financiară a părinţilor.

„Aici facem limbi străine, de exemplu engleză, franceză, germană și italiană. Facem teatru, temele, decupăm, ne jucăm”, spune Flavia, elevă.

„Ceea ce ne-am obișnuit să facem de niște ani este să dăm ce putem, astfel încât să înțeleagă și ei ce repezintă voluntariatul și ce va reprezenta de fapt, peste ani. Copiii sunt egali în fața noastră oricând și așa este normal să fie, ei sunt foarte bine integrați aici. Ceilalți copii nici măcar nu știu care sunt de fapt cazurile sociale printre ei, sunt copii la fel ca și ceilalți, care au aceleași atribuții”, spune Liliana Ivănel, coordonator after school.

„Înconjurat de mulți voluntari, că lor le mulțumesc și ei au tot meritul, voluntarii care provin din toate mediile sociale, pe care i-am întâlnit pe mulți în biserică, pe alții i-am întâlnit pe stradă, pe alții pe la diferite instituții, din oraș, din județ, din țară și care au înțeles că trebuie să ne unim împreună să facem bine la cei din jurul nostru”, spune preotul Milea.

Voluntarii de la fundaţie au învăţat de la părintele Milea lecţia omeniei.

„Părintele este un om deosebit, așa cum ar trebui să fie absolut toți pe această lume, un om care înainte de toate face lucruri pentru cei din jur, este o persoană generoasă, este un om care poate să se apropie de statutul de... cum îi spun și ceilalți, îngerul nostru păzitor. Da, pentru noi reprezintă acest lucru”, afirmă Liliana Ivănel, coordonator after school.

„Dânsul este un om al bucuriei, este un om altruist, care numai văzându-l îți dă o stare de bucurie și vorba celebră a dânsului "Mare este Dumnezeu" provine din încredințarea dânsului că oricât de multe probleme apar în cursul unei zile, toate vor găsi mai devreme sau mai târziu rezolvare. --- Iar această concepție a dânsului ne influențează și pe noi, benefic evident”, spune Lidia Dinu, bibliotecară la filiala de carte religioasă.

„Datoria noastră a fiecăruia este să zidim oameni, să facem biserica cea vie, să fim aproape de oamenii nevoiași. Oamenii sunt cei mai importanți”, spune preotul Mihail Milea.

La unul dintre centrele de bătrâni înfiinţate de preotul Milea, cel din Ulmeni-Pietroasele, Mihai Răpiţeanu dă o mână de ajutor la treburile zilnice. Trăieşte aici de doi ani şi a înţeles că ceea ce primeşti, trebuie să dai mai departe.

„Când am de călcat aici calc, când nu, la spălat și ăsta e programul. Ne ajutăm, că unul singur nu poate să facă”, spune Mihai Răpițeanu, beneficiar al centrului.

Mihai Răpiţeanu a rămas imobilizat în scaunul cu rotile după un accident de muncă. Soţia l-a părăsit şi nu mai avea cum să se descurce singur. A venit aici cuprins de deznădejde, dar a înţeles că lupta e mai uşoară când ai pe cineva alături.

„Să nu-ți pierzi speranța, câteodată o mai pierzi. Și în al doilea rând să fii unit unul cu altul, să ții unul cu altul, că dacă nu ții unul la altul, nu faci nimic”, aduagă Mihai Răpițeanu.

„Ce faci pentru tine este egoism, ce faci pentru alții este bucurie. Și fericirea adevărată este să faci pe altul fericit. Ăsta e sensul vieții”, spune părintele Mihail Milea.

20 de vârstnici au găsit la centru ceea ce fie au pierdut, fie n-au avut niciodată: o casă, o masă și îngrijire medicală.

Părintele Milea a înființat aici și o fermă de animale. În acest fel, bătrânii pot să se gospodărească singuri.

Ziua nu se încheie repede pentru „samariteanul buzoienilor” așa cum a fost numit. Nu uită nici de bătrânele care îl așteaptă în centrul de la Naeni, la 20 de kilometri de Ulmeni. Aşezământul de aici a fost înființat în anul 2011, într-o clădire salvată de la ruină.

„Au apărut multe oportunități pe parcurs, ba o școală abandonată, ba o clădire a unui CAP, cum este cea de aici de la Năeni, abandonată, am luat de curând și o unitate militară dezafectată, abandonată, ne-am profilat pe clădiri din acestea vechi, ruinate, pe care nu dai doi bani, pe care cu ajutorul voluntarilor am reușit să le dăm viață, să le facem frumusețe și să le dăm o destinație socială”, spune preotul Milea.

Povestea Veronicăi Mihalcea, ca şi a altor femei de la centru, nu este ruptă din basme. A avut un singur fiu, care acum locuiește în Germania. La 88 de ani, bătrâna nu mai are pe nimeni şi nici un loc în care să meargă. Aşezământul de la Năeni este acum casa sa.

„Aici pentru mine nu este decât rai. Eu mă simt foarte româncă, îmi iubesc pământul, oamenii, divinizez tinerii ca dumneavoastră care n-ați plecat și vă rog să nu plecați. Așa am crescut. Cu frică de Dumnezeu și rușine față de oameni. Și cu dragoste pentru toate vietățile. Și pentru firul de iarbă și pentru pisoi și pentru purcel și pentru o floare”, spune Veronica Mihalcea, beneficiară a centrului.

Deşi au trecut prin multe greutăţi, bătrânele se bucură că au găsit, din nou, o familie.

„Fiecare bătrân din orice așezamânt are o istorie, o poveste înlacrimata și încercam așa să le arătăm că viața merită trăită în continuare, că fiecare așezământ dorim să fie așa, o alinare, un colț de rai, o fereastră spre veșnicie și o stare de bucurie”, spune preotul Mihail Milea.

Mereu cu zâmbetul pe buze, indiferent de greutăţi, părintele continuă să pună cărămidă peste cărămidă în proiectele sale.

„Greutați au fost, sunt, dar și afara cerul se mai și înnoureazî, mai apare și vânt și furtuna, dar eu am o mare speranța că după ploaie vine și soare. De aceea greutațile nu m-au speriat, m-au întarit, m-au calit și mergem înainte. Greutați o sa mai apara, traim într-o vreme foarte grea, probleme financiare de tot felul, crize care se contureaza la orizontul țarii noastre, dar nu ne sperie. Dumnezeu e cu noi și o spun în fiecare zi în loc de buna ziua. Mare este Dumnezeu”, afirmă părintele Milea.

Preotul Mihail Milea nu se opreşte aici. Caută în permanenţă noi locuri şi noi oameni pe care să-i înveţe să creadă din nou. Spune în gând: "Credinţa fără fapte, moarte este" şi pleacă la drum, convins ca şi a doua zi va reuşi să dăruiască bucurie.

Există o poezie în lirica norvegiană: învață de la toate. Orice vârstă am avea învățăm și de la un copil, învățăm și de la o floare, învățăm de la orice, mai ales de la niște bătrâni. Și acești bătrâni, cu timpul, ei devin copii. Și toți suntem copii. Indiferent de ce vârstă am avea, suntem toți copii”, spune părintele Mihail Milea.