Sari la conținut

DIN|INTERIOR. România, vândută la hectar, la prețuri de 10 ori mai mici decât în Occident

Pământul este, la ora actuală, cea mai importantă resursă naturală. La nivel mondial, prețul cerealelor continuă să crească, iar alimentele sunt din ce în ce mai scumpe. Agricultura a devenit cu atât mai importantă, cu cât specialiştii avertizează că, pe viitor, ne-am putea confrunta cu o criză alimentară. În prezent, aproape un miliard de oameni suferă de foame, conform Organizației Națiunilor Unite.

„Terenul, la ora actuală, este o investiție mai sigură decât investiția în aur”, spune fostul ministru al Agriculturii Stelian Fuia.

România deține a șasea suprafață agricolă ca mărime din Uniunea Europeană. Are peste 13,2 milioane de hectare de teren agricol, din care 8,3 milioane reprezintă teren arabil. Această resursă strategică este însă vândută pe nimic străinilor.

„Ne ducem undeva la 1,4-1,6 milioane de hectare vândute la această dată”, spune fostul ministru al Agriculturii Valeriu Tabără.

„Trebuie să luăm în calcul și cele aproximativ 2 milioane de hectare de teren care este luat în arendă de către investitorii străini (...) Putem spune că sunt vândute și alea. Ceea ce înseamnă cam 30% din suprafața arabilă a României”, spune Laurențiu Baciu, președintele Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România.

În România, hectarul de teren arabil se vinde, în medie, cu 3.000 de euro. În Olanda, aceeași suprafață costă 40.000 de euro. Cu mult pământ, ieftin și roditor, România a devenit țara europeană cu cea mai mare suprafață agricolă deținută de străini: peste 3 milioane de hectare.

Valeriu Tabără: „Nicio țară din Europa nu are vândut către străini mai mult de câteva procente”

„Ceea ce este enorm! Repet, nicio țară, deci nicio țară din Europa nu are vândut către străini mai mult de câteva procente!”, spune Valeriu Tabără.

„Aici statul trebuie sa fie foarte atent! Să nu transformăm pamântul, sau pădurile, acastă bogăție națională enormă, în capricii pentru cămătari!”, avertizează Sorin Dogaru.

De la 1 ianuarie 2014, România le-a acordat cetățenilor străini dreptul să cumpere, direct, terenuri agricole. Măsura este prevazută în tratatul de aderare la Uniunea Europeană. Înainte de această dată, străinii puteau să facă achiziții doar dacă înființau o firmă românească. Cu restricțiile eliminate, teoretic, achizițiile de terenuri vor crește. Iar fără un control strict din partea statului riscurile sunt uriașe.

„Pericolul ar fi într-adevăr specula asta de terenuri. Terenul o să stea la soare, nu o să îl lucrăm, îl cumpără unii, așteaptă să îi crească prețul să îl vândă mai târziu", spune Sorin Dogaru.

„În zece ani pământul românesc va ajunge la 15-.20.000 de euro hectarul, da? În ce bancă poți să depui bani, să câștigi atâția bani decât în pământ?”, crede Valeriu Tabără.

Străinii care au cumpărat terenuri agricole sunt cetăţeni europeni şi arabi, dar și fonduri de investiții cu afaceri de sute de milioane de euro.

„De ce se sperie lumea, zice domne vine străinul să cumpere terenul. Indiferent cine cumpără, tot românul îl lucrează la sfârșit,” crede Jihad El Khalil, fermier libanez.

„Vedeți dumneavoastră, e sloganul ăla că nu pleacă cu pământul. Dar pleacă cu ce se obține pe pământ și este suficient", spune Laurențiu Baciu.

Ţăranii care şi-au vândut pământurile sunt, în general, bătrâni. Au renunţat la singura lor avere pentru că nu mai aveau puterea să muncească.

„Este foarte ușor să aruncăm cu piatra să acuzăm străinii că vin și ne cumpără terenul, dar noi îl vindem!”, spune Stelian Fuia.

În unele regiuni ale țării, investitorii străini au ajuns să dețină mai mult pământ decât românii.

"Aoleu! Am zis Banatul, de exemplu, eu nu ştiu, am auzit, peste 50% este cumpărat de străini. Ei, străini, firme româneşti, cu patroni străini”, spune Jihad El Khalid.

„Sunt multe terenuri agricole disponibile, la costuri mici, sunt posibilități de a face producție pe care nu le mai avem în țările noastre”, explică Francesco Scalia, membru al comisiei de agricultură din Senatul Italiei.

Ministerul Agriculturii nu are o statitstică oficială

În ciuda riscurilor anunţate de unii specialişti, ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, susține că nu există nici măcar o statistică oficială cu privire la suprafaţa de pământ cumpărată de străini.

„Nu avem o statistică oficială (...). Cred că o să avem date exacte după ce această direcție specială a Ministerului Agriculturii va fi înființată”, a spus ministrul.

Realitatea este că străinii controlează, de ani de zile, suprafeţe uriaşe de teren agricol în România. În primii 5 cei mai bogați fermieri sunt doi străini: contele austriac Andreas von Bardeau și libanezul Jihad El Khalil.

Cu o avere estimată la aproape 100 de milioane de euro, Jihad El Khalil este considerat cel mai mare latifundiar străin. Libanezul este preşedintele consorțiului „Maria Group”. Holdingul deține peste 30.000 de hectare de teren agricol în județele Călărași și Timiș și ferme de oi în județul Constanța.

„Suntem 18 IAS-uri aici, în Călărași. Singurul IAS din 18 care arată cum erau IAS-urile înainte, arată mai bine! Restul nu mai există! Nu mai există ferme, nu mai există, e în pământ! Nu mai există unde erau birourile nu mai există”, spune el.

Jihad El Khalih și partenerii săi au preluat mai multe foste I.A.S-uri, care, în perioada comunistă, realizau producții record. În prezent, grupul controlat de El Khalil obtine aproape 1% din producția de cereale a țării.

„Noi am venit aici, în România, în 1991. Domeniul nostru era creștere și îngrășare de animale, nu agricultura. Și în 2001 am început să caut teren. Dacă ai firma poţi să cumperi şi teren şi să faci ce vrei. Nu este nimic interzis”, spune Jihad El Khalil.

Libanezii exportă aproape întreaga producție agricolă. Cerealele și animalele crescute în România hrănesc popoarele din Orientul Mijlociu.

„Noi exportăm mai mult în țările arabe. Țările arabe, în Egipt, în Libia, în Liban, în Siria - înainte, acum în Siria sunt probleme. În Iordania. În Irak...”, spune el.

Omul de afaceri spune că vinde și în România.

„Să spun ceva acuma... Economia, în România, acum trăieşte din export de cereale. După Dacia şi firmele alea mari, vin cerealele, pe locul 2, agricultura. Pentru că se sperie lumea, dacă faci export. Dar ce să faci cu ele? Dacă nu faci export, să rămână aici, să se strice?”, spune el.

Agricultura nu le-a adus libanezilor doar profit, ci și probleme cu legea. În anul 2012, procurorii D.I.I.C.O.T au început o anchetă pe numele lui El Khalil și a altor asociați de-ai săi, care vizează o evaziune fiscală de 30 de milioane de euro. Investigaţia este în derulare. El Khalil a refuzat să comenteze acest subiect.

„Acuma, de fapt, mai bine nu discutăm de treaba asta. (...) Eu sper să fie bine. Trebuie să apară adevărul. Dacă suntem vinovaţi, trebuie să răspundem. Dacă nu suntem vinovaţi... Asta este (...) Mergem înainte. Am zis, a afectat puţin cu... treburile, cu băncile. Dar mergem înainte, nu ne oprim”, spune el.

În ce privește legea care, de la 1 ianuarie 2014 le permite cetățenilor străinilor să cumpere, fără restricții, pământ românesc, Jihad El Khalil consideră că nu există motive de îngrijorare.

„Terenul este singurul care nu pleacă. Eu pot, de exemplu, mâine, să dărâm casa asta şi mergem mai departe. Dar terenul, ce să dărâmi? Luăm în buzunare şi plecăm cu el. Asta este poveste, că vin străini, să bage în lume frică. Nu este adevărat. Asta este o propagandă, cu străinii”, spune omul de afaceri.

De curând, ambasadorul Italiei la București Diego Brasioli a confirmat că italienii sunt străinii care au cumpărat cel mai mult pământ românesc: peste 250.000 de hectare, cele mai multe în vestul țării.

„A fost oarecare măsură intenția, mai mult decât a face agricultură, de a specula probabil prețul. Unii nu exclud că au făcut acest lucru. (...) Astăzi vorbim de cu totul altceva, de afaceri, de a cultiva și nu de a cumpăra, vinde în scurt timp”, spune Mauro Maria Angelini, președintele Confindustria România.

„E important chiar şi pentru industrie. Avem posibilitatea să ne transferăm tehnologiile noastre, know-how-ul. Multe firme sunt lideri mondiali în producţia de echipamente agricole”, spune reprezentantul Senatului italian.

Localnic: „Să cumpere tot! Şi primăria!”

În ultimii ani, județul Timiș a devenit un „El Dorado” pentru agricultorii italieni. Zeci de mii de hectare sunt în proprietatea unor cetățeni din peninsulă. Cel mai mare proprietar de terenuri este Luciano Martini, un misterios om de afaceri. Martini a înființat aici o firmă care, de peste zece ani, lucrează 11.000 de hectare în zona comunelor Dudeștii Vechi - Vâlcani - Teremia. Iată ce spun oamenii locului despre latifundiar:

„Păi, nu-i prea bine. Să vină din Olanda sau de altundeva, să vină să ne ia pământul, să-l lucre ei... Nu ştiu. Oamenii care vând trebuie să se gândească la asta”.

„Pentru unii a fost un avantaj, faptul că le-a oferit un loc de muncă. Pentru alţii a fost un avantaj că le-a cumpărat terenul... Depinde de la caz la caz!”

„Să cumpere tot! Şi primăria!”

Cine este Luciano Martini? Reporterii Din interior au stat de vorbă cu Sebastiano Stoppa, cel care-i conduce afacerile în România.

„Aproape în fiecare lună vine aici două-trei zile. Iubeşte foarte mult ferma şi investeşte foarte mult şi în îmbunătăţiri funciare, a făcut foarte multe lucrări. El ţine foarte mult la frumuseţea peisajului, un pământ bine lucrat pentru el e prioritar. Italienii şi românii sunt foarte apropiaţi. Şi ca cultură, şi ca caracter”, spune Sebastiano Stoppa.

Producția obținută de italieni, la Dudeștii Vechi, este vândută peste hotare. Floarea-soarelui este comercializată în Italia și Ungaria.

„Acum încercăm să dezvoltăm şi partea din România, pentru că şi România este o piaţă destul de activă şi încercăm şi aici să vindem marfa”, spune Sebastiano Stoppa.

Spre deosebire de alți investitori străini, Sebastiano Stoppa consideră că noua lege privind vânzarea de terenuri poate aduce probleme grave fermierilor.

„Eu nu cred că contează cine este proprietarul terenului, ci ce face cu terenul respectiv. Noi investim foarte mult în pământ, aducem în plus. Noi le dăm românilor locuri de muncă, investim, nu facem o speculaţie. Nu cumpărăm teren şi-l blocăm acolo, în perspectiva că îi va creşte valoarea. Foarte riscant este ce se speculează. Adică cineva ia teren şi nu-l lucrează, îl lasă acolo în aşteptarea unui viitor preţ cât mai ridicat”, spune el.

Nu toți agricultorii din comuna Dudești şi-au vândut pământurile italienilor. Damian Nicolau este inginer agronom și lucrează 200 de hectare. A văzut cum, de-a lungul anilor, preţul pământului a explodat.

„Fiind şi inginer agronom de meserie, am lucrat pământul. Şi pământul, o dată îl vinzi şi după aia nu mai... Mai greu să cumperi decât să vinzi. Am în proprietate personală 48 de hectare şi lucrăm 105 hectare, aproape, în arendă, cu totul”, spune el.

Damian Nicolau adaugă că oferte de vânzare a pământului au fost dintotdeauna.

„La început, prin anii 90, era 100 de euro, 120, 150 de euro un hectar. Acum a crescut. A ajuns la aproape 4.000 de euro hectarul. 60%-70% s-a păstrat încă în formă particulară la oameni. S-a vândut o bună parte din el, iar restul... Sunt persoane care au simţul proprietăţii mai dezvoltat şi nu a renunţat să vândă aşa uşor, la preţurile mai mici...”, spune el.

Metoda italiană: colaborare cu agricultorii locali

Un alt italian care deține trenuri agricole în Banat este Gabriele Bellini. Lucrează, în județul Arad, peste 4.000 de hectare. Italianul a venit în România în anii `90. Nu direct din Peninsulă, ci din fosta Iugoslavie, forțat de împrejurări. Războiul din Serbia l-a determinat să renunțe la afacerile de acolo și să înceapă o nouă viață, pe pământ românesc.

„Am venit în România în anul 1990, dar investiţiile masive în agricultură le-am început în 96-97. Şi am început în agricultură pentru că este domeniul la care mă pricep cel mai mult. Şi datorită faptului că şi investiţia a fost destul de rentabiliă de la început şi oricum am crezut în această activitate, investiţia a constinuat să se măreaască”, spune omul de afaceri.

Bellini a fost primul fermier din zona Aradului care a înființat culturi extinse de soia. În prezent, italianul cultivă cereale, mai ales rapiță, plantă foarte căutată pentru fabricarea biocombustibilului. Spre deosebire de alți italieni, Bellini plătește fermieri români să îi lucreze terenurile.

„Politica noastră este de a conlucra cu agricultorii locali. Pentru că datorită fondurilor structurale și fondului SAPARD s-au utilat foarte bine cu utilaje moderne și atunci este intentia noastră de a colabora cu ei în vederea desfășurării activității cum este mai bine și, automat, de a îndeplini și un scop social de a-i ajuta și pe ei să se dezvolte mai bine”, spune Gabrielle Belini.

Lucian Popovici este unul dintre agricultorii arădeni care lucrează pământ în arendă de la fermierul italian.

„Până acum nu am avut nicio problemă. Până acum pot să zic că a fost ok din punct de vedere profitabil. A luat terenul, mi l-a dat, i-am plătit, a fost rezonabilă arenda, deci nu au fost probleme de care să mă sperii”, spune el.

Nu toți italienii care au venit în România să investească în agricultură au avut noroc. În urmă cu patru ani, în județul Gorj, localnicii din Țânțăreni l-au bătut mar pe Severino Trivellin, un om de afaceri italian care făcea agricultură în zonă. Oltenii i-au recomandat lui Trivellin să se întoarcă în Italia și să le lase pământurile în pace.

Italienii nu sunt suprinși de faptul că unii români sunt împotriva străinilor care cumpără terenuri. Motivul este cât se poate de simplu. În Italia este aceeași mentalitate.

„Eu spun încă odată toată, lumea este la fel! Sunt tâmpiți la noi, sunt tâmpiți aici, sunt persoane foarte interesante!”, spune fermierul Franco Saccocci.

Investitorii italienii consideră că noua lege nu va produce schimbări majore în agricultură.

„Nu prea va schimba din doua motive. Investiţiile majore făcute de firmele străine s-au făcut deja în ultimii 10 ani şi fiecare s-a aşezat unde trebuia să se aşeze şi la ora actuală nici nu prea este locul pentru altă schimbare sau pentru altă aşezare”, spune Gabrielle Belini.

Foștii miniștri ai Agriculturii consideră însă că liberalizarea pieței terenurilor agricole va pune probleme, în primul rând agricultorilor care nu au bani să concureze cu străinii la achiziția de pământuri.

„Deci străinul vine cu un credit în care dobânda este de 1-2-3% în timp ce un român primeşte credit cu 7-8-9-10%. Păi ce piață liberă poate fi asta?”, spune Valeriu Tabără.

„Nu văd cu ochi buni acest lucru pentru că ar trebui noi ca români să ne mobilizăm și să lucrăm acest teren”, crede Stelian Fuia.

Riscul speculei

Marea problemă rămâne achiziția de pământuri în scop speculativ: concret, există riscul ca terenurile să fie cumpărate doar pentru a fi vândute la suprapreț, fără a fi cultivate. Anul trecut, economia a crescut cu 3,5%, iar principalul motor de creștere a fost agricultura. România a ocupat locul unu în Europa la producția de floarea soarelui și locul doi la producția de porumb. Recolta bogată a adus încasări la bugetul de stat de peste 18,5 miliarde de euro. Astfel, speculațiile cu terenuri pot reduce potențialul agricol al țării.

„Capacitatea României de a produce este undeva la 40-50 de miliarde de euro. Deci aici este marea problemă (...) Agricultura, prin potențialul, ei poate să fie o contribuabilă extrem de importantă la progres şi la ceea ce înseamnă creşterea economică”, potrivit lui Valeriu Tabără.

Fără producții agricole, mediul rural, unde trăiește aproape jumătate din populația țării, s-ar putea confrunta cu probleme sociale grave, spun specialiștii.

„Luarea oamenilor şi transferul lor spre zonele urbane, mărirea unor presiuni spre zone urbane, sălbăticirea anumitor zone,” arată Valeriu Tabără.

Valeriu Tabără a fost ministru al Agriculturii în perioada septembrie 2010- februarie 2012. În prezent, deține funcția de vicepreședinte al Academiei de Științe Agricole. Tabără susține că a făcut demersuri la Uniunea Europeană ca România să amâne cu șase ani măsura de liberalizare a pieței funciare, până în anul 2020. Tabără susține că demersul său nu s-a concretizat din cauza miniștrilor care l-au succedat.

„Păi nu au dus mai departe acţiunea cel care a venit după mine. Eu zic că inclusiv Fuia a încetinit şi început a avut nişte reacţii de nu ştiu ce tip după care i-a văzut că ar da bine dacă ar spune facem, dar nu a făcut nimic”, povestește el.

Succesorul lui Valeriu Tabără la conducerea ministerului agriculturii a fost Stelian Fuia. Fuia a condus ministerul agriculturii în anul 2012, timp de cinci luni. În prezent, lucrează peste 1.000 de hectare de teren agricol în județul Călărași. Stelian Fuia îl contrazice însă pe Valeriu Tabără.

„Niciun document de lucru nu a fost antamat cu Comisia Europeană. Eu am trimis un document către ministrul fondurilor europene, domnul Orban, pentru a studia astfel de opţiuni. Răspunsul a fost foarte clar, nu putem să intrăm pe procedura de infrigement”, explică el.

În timp ce foștii miniștri își pasează responsabilitățile, marii fermieri sunt îngrijorați. Sorin Dogaru conduce divizia de agricultură a Interagro, cel mai puternic grup agro-industrial din România. Consorțiul condus de magnatul Ioan Niculae administrează o suprafață de 50.000 de hectare. Sorin Dogaru susține că achizițiile în scop speculativ cresc artificial prețurile pământurilor.

„În cazul în care există străini care cumpără terenuri în scopuri imobiliare aici trebuie să se intervină foarte clar. Vrei să cumperi teren imobiliar, nicio problemă, te impozitez în aşa fel încât să îţi piară cheful de imobiliare cu principalul mijloc de producţie al ţării”, spune el.

Sorin Dogaru susține că investitorii străinii s-au arătat interesați și de terenurile Interagro.

„Sunt şmecheri. Ei vor prima dată informaţii cam cum e, dacă zona asta ar fi bună pentru agricultură dacă zona asta ar fi bună pentru nu ştiu ce, dar cum vin, aşa pleacă”, spune el.

Omul care a cumpărat un sat întreg

Dincolo de afaceri, există români pentru care pământul înseamnă totul. Emil Părău este un om de afaceri din Lupeni, Valea Jiului. În urmă cu 11 ani, a cumpărat tot satul Roşia, o localitate din Munţii Apuseni, în mare parte părăsită. De ce? Emil Părău s-a născut la Roşia si a simtit ca are o obligație față de satul natal.

„În 2003, după ce nu mai fusesem aici de aproape 7 ani, taică-miu îmi tot spunea: s-a ales praful de munca mea, de a strămoşilor tăi, voi nu vă mai duceţi acolo... Şi atunci am zis mă nu pot eu să las aici să se aleagă praful. Hai să fac ceva şi să-i fac şi o surpriză, că dacă vine şi vede ce-i aici şi moare imediat de inimă rea bineînţeles. Şi-atuncea am luat mai mulţi meseriaşi, zidari, tâmplari, dintre oamenii care lucră la pădure.(...) am reparat casa, ceilalţi au lucrat la aranjatul grădinii, am curăţat terenul, am văruit pomii, garduri.(...) Când a văzut casa refăcută nu-i venea să creadă. Bineînţeles că a fost foarte bucuros şi poate a fost ultima lui bucurie din viaţă. Mi-am luat un angajament că nu voi lăsa niciodată să se aleagă praful de această zonă. Aici ai o responsabilitate, ai pe umerii tăi pe toţi strămoşii”, spune Emil Părău.

Initial, Emil Părău nu plănuia să cumpere 50 de gospodării şi 300 de hectare de pământ, câte deţine acum în satul natal.

„N-aveam chiar niciun gând decât asta să curăţ terenurile. Şi a venit un vecin de aici Tic, care stă la Vineri, are casă mare lângă Cugir şi face, bă Milule, eu nu mai vin pe aici. Nu vrei să-mi iei şi mie casa şi locul şi asta. (...) Şi am zis, hai mă să le iau. Şi le-am luat, zicând că nu mai vine, i-am luat tot. I-am dat banii, aşa a fost primul. După aia or început alţii. După aceea a început să-mi vină ideea: dom'le dar ce-ar fi să refac şi casele. (...) Am zis: băi, dar ce-ar fi ca în viitor, pe fundaţiile caselor respective să refac eu din nou casele şi în acest fel să refac satul şi de ce nu să încerc să fac un altfel de turism decât ce se face la ora actuală în lume”, spune el.

Toată afacerea de la Roșia l-a costat pe Emil Părău în jur de 100.000 de euro. Acum, vrea să-şi transforme satul natal într-o destinaţie turistică.

„Asta-i identitatea noastră românească, pe care trebuie să o păstrăm. Vedeţi, aici în sat când vii, sau în comună, te întreabă cineva, cine eşti tu? Eu de exemplu sunt Milu lu' Ilina lu' Simionu' Şeicului. Vedeţi, deja sunt trei generaţii, am ajuns la străbunicii mei. De fapt eu duc povara lor, eu trebuie să duc mai departe acest lucru, pentru că şi copiii or să vină Alin lu'Milu lu'Ilina lu' Simionu' Şeicului. Vedeţi, aşa ar trebui să gândim toţi pentru că noi încet încet ne pierdem identitatea şi asta-i lucru mare. Şi asta aş vrea în primul rând în acest sat”, spune Emil Părău.

Când Emil Părău s-a întors la Roşia, în sat mai erau patru locuitori. Restul localnicilor au părăsit localitatea încă de acum 40 de ani, ca să lucreze la oraș. Astăzi, la Roşia mai trăieşte doar nea Aron Truţă. Bătrânul se încăpăţânează să trăiască o viaţă simplă, de ţăran. Încă îşi mai confecţionează uneltele agricole din lemn, ca pe vremea dacilor.

„Pământul înseamnă pentru mine o bucurie. După pământ trăim. Trăiesc şi animalele, trăim şi noi. Dacă e muncit. Dacă nu-l munceşti, nu pot trăi nici animalele, nici oamenii, că n-avem alt venit. Tineretul o şi plecat... Dacă-s singurul, eu am mai rămas pe aici. Am fost plecat şi eu, dar m-am întors iarăşi pe la pământul ăsta. Mă leagă moşia de aici. Pământul!”, spune Aron Truță.

Pentru Emil Părău şi Aron Truţă, pământul de la Roşia este sfânt.

„Pământul nu-l dăm la străini. Dacă-l dăm, îl dăm tot la ai noştri. La ţara noastră, la ţara românească!”, spune Aron Truță.

„Vă daţi seama că toţi care vin să cumpere terenuri îl cumpără cu un interes. El nu simte nimic, ceea ce simţim noi. (...) Asta ar trebui să înţeleagă orice român din ţara asta (...)Dacă pot şi au posibilitatea, să se întoarcă în satul lor, să nu-l vândă, să nu-şi vândă terenul. Terenul până la urmă are valoare, şi-o să aibă valoare. Dacă n-ar avea valoare, n-ar veni străinii să-l cumpere. Noi cu timpul ne pierdem identitatea, ne pierdem credinţa şi în felul ăsta, atunci chiar putem să ne pierdem şi pământul! Sper să nu se întâmple asta”, spune Emil Părău.

Exemplul Bulgariei

Românii şi-au înstrăinat aproape 30% din suprafaţa arabilă. Nu la fel au procedat însă vecinii bulgari: autorităţile de la Sofia au blocat vânzările de teren agricol către străini până în anul 2020.

„Bulgarii au luat clar, au tăiat pisica, și au dat o lege în care pământul nu se vinde, da? Nici nu au întrebat U.E. Nici măcar nu începuseră demersuri cum am făcut noi”, spune Valeriu Tabără.

Pentru marile puteri agricole, cum sunt Franţa, Germania sau Austria, terenul agricol are statut special: este considerat un bun naţional.

„Eu am văzut legea Austriei (...) Vă spun, este la prima vedere liberală, când începi să cumperi e prăpăd, deci dacă nu ai făcut dovada că terenul acela se duce într-o treaptă de folosință superioară, nu îl cumperi”, spune Valeriu Tabără.

„Numai noi nu ne dăm seama de bogăţia pe care o avem. (...) Nu apreciem munca bunicilor noştri, părinţilor noştri. Ne-am dat bogăţiile subterane, din păcate. Ne-am dat petrolul, ne-am dat aurul. Până la urmă ne dăm şi pământul? Ce ne mai rămâne? Să ne dăm sufletul, nu? Cu pământul şi cu asta, ne dăm şi sufletul”, spune Emil Părău.

Banca Mondială și ONU au avertizat că omenirea s-ar putea confrunta, în următoarele decenii, cu o criză alimentară gravă. Pământul românesc, gestionat eficient, poate să hrănească peste 80 de milioane de persoane. De patru ori mai mult decât populația țării. În loc să devenim o putere agricolă, riscăm să ajungem un rai pentru speculatori. Un sat fără câini... vândut bucată cu bucată.