Analiză „Ademenește-i, lovește-i, retrage-te”. Ce tactici inedite folosesc ucrainenii pentru spargerea liniei Surovikin. Cum răspund rușii
O particularitate „ciudată” a contraofensivei ucrainene, în particular, - și a războiului din Ucraina, în general - o reprezintă numărul relativ „mic” de unități angajate de ambele tabere în acțiuni ofensive și defensive, pe întreaga linie a frontului. În contraofensiva declanșată de ucraineni în urmă cu 4 luni, în prima linie întâlnim eșaloane la nivel de regiment sau brigadă. Comparativ, în Al Doilea Război Mondial, forțele combatante angajau divizii și armate întregi în operațiuni similare. O explicație stă în dezvoltarea formidabilă a tehnologiei și a comunicațiilor, care face aproape imposibilă angajarea simultană de „mari unități” pe linia frontului, așa cum se întâmpla, de pildă, în urmă cu 70-80 de ani. Acum, orice concentrare de trupe este aproape imediat observată de drone, ceea ce o face, aproape instantaneu, o țintă extrem de „suculentă” pentru artileria sau armele de înaltă precizie și cu rază lungă de acțiune. Rezultatul: atât rușii, cât și ucrainenii se adaptează „din mers” și recurg la tactici extrem de diferite de cele predate până acum în marile academii militare ale lumii. Un ofițer în rezervă al armatei poloneze a prezentat public o analiză extrem de amănunțită, făcută chiar de armata rusă, a tacticilor ucrainene de atac folosite în contraofensivă.
Armata ucraineană a reușit să obțină câștiguri teritoriale limitate, în cele patru luni scurse de la debutul contraofensivei forțelor Kievului din sudul și sud-estul Ucrainei. Prima breșă făcută în linia de fortificații „Surovikin” a rușilor din zona frontului Zaporojie, a fost realizată în urmă cu aproape trei săptămâni, la finele lunii august. De atunci, ucrainenii încearcă să extindă această breșă, în timp ce obțin mici avansuri teritoriale pe frontul de la Bahmut, unde au reușit recucerirea a două sate considerate strategice: Andriivka și Klișciivka.
Nu mai e niciun secret că ucrainenii înaintează și manevrează cu mare dificultate printre liniile de apărare ruse. În lipsa unei superiorități aeriene și chiar a unei superiorități în număr de oameni pe linia frontului (ambele tabere au în jur de 50-60.000 de militari angajați în zona Zaporojie, acolo unde ucrainenii au reușit breșa), forțele Kievului se văd nevoite să recurgă la tactici neobișnuite. Iar forțele Moscovei se văd nevoite și ele să se adapteze acestor tactici și să dezvolte, la rândul lor, contra-tactici.
Este efectiv un război „de-a șoarecele și pisica”, în care ucrainenii și rușii se pândesc reciproc, se testează și încearcă să-și descopere slăbiciunile, pentru a ataca - sau contraataca - decisiv.
Locotenent-colonelul în rezervă Maciej Korowaj, fost ofițer în armata poloneză, a studiat și a tradus o analiză făcută de armata rusă a tacticilor de atac ale ucrainenilor, tactici rezumate în următoarea frază: „Invită-i/ademenește-i (pe ruși), lovește-i, retrage-te”.
De asemenea, contra-tactica rușilor la tactica ucrainenilor a fost rezumată astfel: „Lovește-i (pe ucraineni), așteaptă, epuizează-le forțele”.
Cum încearcă forțele armate ucrainene „să desfacă” fortificațiile ruse din zona Zaporojie. Cât de eficiente sunt tacticile Kievului
Maciej Korowaj a explicat că ceea ce încearcă, de mai bine de 4 luni, să facă ucrainenii reprezintă „realizarea un atac frontal care să reușească o străpungere printr-un coridor îngust, cu ajutorul unui grup de asalt mecanizat - sprijinit de blindate”.
„Implementarea acestei tactici de către armata ucraineană presupune coordonarea și consolidarea acțiunilor patrulelor de recunoaștere, trupelor de asalt și a artileriei. Aceasta reprezintă forma cea mai înaltă a operațiunilor de arme combinate folosite de partea ucraineană”
Faza 1 - Cercetarea
Unitățile ucrainene realizează misiuni de recunoaștere a dispozitivului de apărare rus cu ajutorul așa-numitelor „patrule de recunoaștere prin luptă (PRL)”. O astfel de patrulă e alcătuită, de regulă, dintr-un pluton (cca. 30 de militari), întărit cu 1-2 tancuri și 2-3 mașini de luptă ale infanteriei.
Fiecare PRL operează pe un front de 5 kilometri.
Scopul acțiunii: alegerea unui sector apărat de forțele ruse în care se află cel mai mic număr de tancuri și arme antitanc, găsirea unei zone descoperite din apărare sau identificare sectoarelor pe care inamicul (rușii) le pot acoperi cu foc.
De regulă, patrulele de recunoaștere ucrainene acționează noaptea. Odată ce se apropie de pozițiile rușilor, ucrainenii deschid focul de la mare distanță. Dacă întâmpină o rezistență puternică, ucrainenii rup contactul și se retrag și încearcă aceeași manevră în altă direcție, în căutarea unui punct slab în apărarea rusă.
PRL-urile acționează sub „umbrela” unui grup de drone, atât de recunoaștere, cât și de atac.
Înainte de atac, forțele ucrainene deplasează 1-2 „grupuri tactice de asalt” (GTA) în raioane de concentrare situate la 15-50 de kilometri de linia întâi. Un GTA e alcătuit, de regulă, ditntr- o companie de infanterie mecanizată (cca. 100 de militari) sau chiar un batalion de infanterie mecanizată (3-500 militari), unitate care mai are în sprijin tancuri, geniști, militari din trupele speciale și o grupare de pionieri de asalt.
Faza 2 - Atacul
Odată descoperit un „punct slab” în apărarea rusă, scopul principal al ucrainenilor este să se deplaseze rapid și „dinamic” în coloană, direct spre zona vizată, încercând, pe cât posibil, să evite zonele fortificate și obstacolele ruse.
Ucrainenii evită să se angajeze direct în luptă cu trupele ruse și preferă mai degrabă să ajungă la obiectivul vizat, să-l captureze și să-l transforme în bază pentru lansarea următoarelor operațiuni, a explicat ofițerul polonez în rezervă.
Scopul urmărit de ucraineni este ca respectivul asalt să fie suficient de puternic pentru a slăbi capacitatea de apărare a rușilor și să-i determine pe aceștia să părăsească pozițiile defensive.
Dacă acest lucru nu se întâmplă, ucrainenii vor trece la următoarea fază.
Faza 3 - Hărțuirea
Așa cum îi spune și numele, această fază presupune o „hărțuire” a inamicului. În ce costă, mai exact, un „atac de hărțuire”?
„O particularitate a unui astfel de atac îl reprezintă faptul că ucrainenii se deplasează în coloană, fără a apela la un dispozitiv clasic („de manual”) de luptă (în cazul companiilor sau plutoanelor), în vreme ce infanteria nu e desantată din vehicule de luptă”, a precizat locotenent-colonelul polonez.
Ofițerul polonez a identificat două „variante” în care ucrainenii desfășoară astfel de atacuri asupra apărării ruse:
Varianta 1: Ucrainenii atacă într-o coloană alcătuită din 8-10 tancuri, cu infanteria îmbarcată pe vehiculele de luptă. În fața coloanei se află 4-5 tancuri.
Varianta 2: Ucrainenii atacă dispuși în coloană mecanizată, cu 5-9 tancuri în față, urmate de 10-12 vehicule de luptă ale infanteriei sau alte blindate ori vehicule.
Când ucrainenii se apropie de zona vizată pentru străpungere, ei beneficiază de sprijinul propriei artilerii, care are inclusiv rol de „contra-baterie” (distrugerea artileriei ruse). Astfel, artileria Kievului „provoacă” deseori artileria Moscovei, pentru a o atrage în astfel de „dueluri”, câștigate până acum în mare măsură de ucraineni.
„În acest fel, forțele armate (ucrainene) încearcă nu doar să ascundă direcția atacului (prin evitarea concentrării grosului forțelor la o distanță de până la 10 km de linia de contact), dar încearcă de asemenea să-i împiedice pe ruși să-și manevreze propriile forțe pentru a le aduce în sectorul amenințat al apărării lor”, a explicat Korowaj.
„Hărțuirea” trupelor ruse este constantă și continuă, ea are loc pe toată linia frontului. O zonă vizată pentru un atac decisiv poate fi „hărțuită” timp de mai multe săptămâni, până când se decide atacarea decisivă a acelui sector.
Faza 4: Atacul decisiv
În momentul atacului, blindatele ucrainene deschid focul asupra clădirilor și zonelor fortificate, cu scopul de a-i scoate pe ruși afară din adăposturi/tranșee și a-i forța să-și părăsească pozițiile și să se retragă complet, ori pe alte aliniamente.
În această fază a atacului, ucrainenii folosesc drone de atac pentru „vânarea” unităților sau vehiculelor armate ruse.
Infanteria ucraineană se deplasează pe jos în faza finală a atacului, în care „curăță” tranșeele sau liniile de apărare ruse din zona vizată. Atacul e planificat a se încheia noaptea - pentru a face mai dificil un eventual contraatac al forțelor ruse.
Odată „cucerită” poziția, ucrainenii trimit forțe de întărire pentru a exploata breșa. Aceste forțe sunt compuse din unități de infanterie, inclsuiv ale Forțelor de Apărare Teritorială.
De asemenea, poziția „cucerită” e apoi rapid pregătită pentru apărare.
Scopul final: capturarea fortificațiilor și pregătirea „culoarelor” prin obstacolele rusești, pentru a permite trupelor din eșaloanele 2 și 3 (1-2 batalioane de infanterie) să ajungă în zonă, să înlocuiască unitățile care au luptat („rotirea” forțelor) și să lărgească breșa.
Care sunt, conform rușilor, punctele slabe ale tacticilor folosite de ucraineni în contraofensivă
Rușii au arătat că aceste tactici de asalt au și ele, la rândul lor, „breșe”, a explicat ofițerul polonez în rezervă. Acestea sunt:
- Permit unităților ruse aflate în apărare să recunoască ușor direcția unui atac.
- Coloanele de atac ucrainene dispun de posibilități limitate de tragere și de lovire a țintelor (din apărarea rusă).
„Practica a arătat că, în cazul unei astfel de tactici, doar primele 2-3 tancuri (sau mașini blindate), aflate în capul coloanei, pot deschide focul, în vreme ce celelalte vehicule nu dispun de această oportunitate”.
- „Imprevizibilitatea” zonei alese pentru străpungere. „Patrulele de recunoaștere prin luptă ucrainene nu identifică întotdeauna prezența câmpurilor de mine (în special cele antitanc).
- Crearea de câmpuri de trecere prin câmpurile de mine într-un interval scurt, fără pregătire, nu e mereu posibilă.
De asemenea, rușii atrag atenția asupra unui aspect omis de ucraineni: prezența și eficiența bruiajului și a unităților de război electronic rusești, „care duce la pierderea comunicațiilor între unităție ucrainene și centrul lor de comandă sau artilerie”.
Astfel, bruiajul electronic al rușilor reușește să perturbe serios un atac ucrainean, „chiar dacă acest atac avea șanse de reușită”, notează ofițerul polonez.
Concluzii: Cum arată un atac ideal ucrainean vs. cum arată o apărare ideală a rușilor
În concluzie, rușii sunt de părere că tacticile de atac ucrainene „sunt distructive”, atâta vreme cât e păstrat elementul surprizei - mai ales în cazul unităților rusești alcăuite din recruți fără experiență.
Direcția unui atac ucrainean nu e predeterminată, ci este aleasă ad-hoc, în acea zonă unde PRL-urile ucrainene au identificat cel mai slab punct în apărarea rusă.
De asemenea, rușii apreciază capacitatea ucrainenilor de a organiza grupe de asalt ad-hoc, în mai puțin de 48 de ore.
Ucrainenii speră să copleșească unitățile ruse și să le împiedice să poată pune la punct o apărare organizată. Concomitent, acțiunile constante de hărțuire au scopul de a atrage cât mai multe rezerve ale forțelor ruse.
La rândul lor, rușii se bazează și ei extensiv pe drone de recunoaștere, pentru a identifica atacurile ucrainene și a putea prevedeea locul unde va avea loc lovitura principală. Apărarea rusă continuă să se bazeze pe câmpuri de mine, dispuse în cel puțin trei linii.
De asemenea, apărătorii ruși încearcă să „canalizeze” atacurile ucrainene în „kill-zones” ideale pentru ambuscade îndreptate în special asupra tancurilor și blindatelor ucrainene.
Un rol important revine, de asemenea, artileriei care trebuie să execute misiuni de foc asupra direcțiilor probabile de atac ucrainene. De asemenea, e necesară o coordonare bună cu aviația (în special elicopterele de atac Ka-52 și Mi-28 care zboară în 1-2 celule alcătuite din câte 2 aparate). Rușii pun de asemenea un accent deosebit pe crearea de unități de rezervă specializate în lupta antitanc.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
