Cum l-a urmărit Securitatea pe Regele Mihai

Data publicării:
madalin hodor

Unii au aflat de la părinți ce fel de rege a fost, alții, mai târziu, din cărți, atunci când cărțile nu au mai ascuns adevărul. Alții, puțini, au avut privilegiul de a intra chiar în arhivele ținute mult timp la secret. Despre adevăr și minciună a vorbit la Digi24 istoricul Mădălin Hodor, de la Colegiul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Regele Mihai a avut dosar la Securitate. În urmă cu câțiva ani chiar a fost expus în cadrul unui eveniment special al CNSAS. Era un dosar constituit de Direcția de Informații Externe a Securității, care se ocupa de spionaj și exil. Nu conține documente din toți cei 50 de ani de exil ai Regelui Mihai, există perioade lungi despre care documentele din respectivul dosar nu vorbesc. Sunt zeci de ani neacoperiți, pentru că respectivele documente pur și simplu au dispărut, a ținut să precizeze istoricul Mădălin Hodor. În prezent sunt 300 de pagini microfilmate de documente, începând cu anul 1948 până în 1990. Culmea este că există și pagini - în special rapoarte din presă, tăieturi de ziare - care arată că Securitatea lucra și după ianuarie 1990 și că se ocupa exact de aceeași chestiune de care se ocupa și înainte de decembrie 1989, a menționat Mădălin Hodor, precizând că sunt documente datând chiar și din iunie 1990. 

„Logica minimă pentru cei care au cât de cât idee cum a funcționat Securitatea ne spune că nu poți avea, de exemplu, planuri de măsuri fără ca ele să aibă consecințe. Când se propun anumite măsuri legate de Regele Mihai, ele evident trebuie duse la îndeplinire, raportate și în continuare analizate”, a spus Mădălin Hodor, precizând că aceste „planuri de măsuri” prevedeau, din câte se pare, compromiterea regelui, infiltrarea unor surse în anturajul regelui, intervenții prin organele statului, cum era MAE, pentru a împiedica posibile acțiuni ale regelui în sprijinul țării.

Au fost mai mulți oameni care l-au turnat la Securitate pe fostul rege, spune istoricul. Unii dintre ei aveau legături directe cu Majestatea Sa, erau persoane care vizitau frecvent reședința, alții erau absolut ocazionali - persoane trimise în străinătate cu alte scopuri, dar care în urma unei invitații primite de la rege treceau pe acolo și la întoarcere erau chestionate despre ceea ce au văzut/auzit/discutat. Numele lor se poate afla foarte ușor, a spus Mădălin Hodor.

Istoricul a povestit că deși a făcut facultatea după 1990, a aflat relativ puține lucruri despre Regele Mihai, pentru că nu toți profesorii erau dispuși să vorbească. Un singur asistent universitar de la facultatea din Iași ținea un colocviu despre regalitate în general, nu numai despre Regele Mihai. „Până să ajung la CNSAS și să văd dosarul acesta, informațiile mele despre Regele Mihai proveneau din ceea ce se numește gura lumii. Practic știam aceleași lucruri pe care de 50 de ani le spunea Securitatea: Regele Mihai plecase cu niște averi, era o chestiune destul de neclară, oricum era un străin, care nu mai avea nicio legătură cu România, făcea partea dintr-o categorie de persoane care nu mai reprezenta nimic, după 90 venea înapoi să-și ia averile...Lucrurile au început să se clarifice după ce, pornind de la acest dosar, împreună cu doi colegi ai mei, am căutat documente și în alte arhive, am căutat să comparăm și ne-am conturat o idee destul de clară”, a mărturisit cercetătorul.

Dacă le-aș vorbi astăzi despre Regele Mihai unor copii le-aș spune să urmărească atitudinea lui umană, calitatea lui umană, și să o compare cu ceea ce se întâmplă azi în România”, a încheiat Mădălin Hodor.

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri