Sari la conținut

Orăşenii care au reînviat tradiţia satului Piscu

Doi artişti au renunţat la viaţa din Bucureşti şi s-au mutat la ţară, dar nu foarte departe de Capitală. El este sculptor, iar ea doctor în istoria artei. Abia după ce s-au stabilit în Piscu, soţii Scripcariu au descoperit că, în trecut, aici era unul dintre cele mai importante centre de olărit ale Munteniei. Împreună cu bătrânii satului au reînviat tradiţia şi au organizat, chiar în ograda lor, ateliere pentru copii. Apoi, când şcoala din sat a fost închisă, şi-au oferit şi o parte din casă şi au transformat-o în prima şcoală primară din România în care se învaţă despre patrimoniu.

Cu mai bine de 30 de ani în urmă, Piscu era încă unul dintre cele mai importante centre de olarit ale Munteniei. Dar până de curând, de acest obicei vechi își mai aduceau aminte doar bătrânii satului. Când au aflat povestea, soţii Scripcaru, doi artişti mutaţi în sat, s-au hotărât să reînvie tradiţia locului. Aşa că au organizat, chiar în ograda lor, primele ateliere de olărit pentru copii. Si după multă uitare, roata olarului a început din nou să se învârtă.

„Eu sunt istoric de artă, soțul meu sculptor; meseriile noastre se leagă de lut, practic de istoria lor. Și în același timp eram de câțiva ani mamă și încercam să prezint frumuseţile pe care eu le cercetam în meseria mea, copiilor, copiilor mei în primul rând. Şi mi-a fost foarte greu să accept că copii satului nu ştiau nimic despre istoria lor şi că mulţi dintre ei au pus mâna pe lut prima oară alături de noi”, a povestit Adriana Scripcariu.

La început, cei doi soţi au fost priviţi cu suspiciune de săteni. Nimeni nu înțelegea de ce acei străini, veniţi de la oras, se implicau atât de mult în comunitatea lor. Cu timpul, ograda lor s-a umplut de copii, iar ei au devenit „de-ai locului". Anul 2011 a venit cu o altă încercare grea pentru localnicii din Piscu: şcoala din sat a fost închisă. A fost momentul în care Virgil şi Adriana Scripcariu s-au oferit să facă o şcoală cu acte în regulă, chiar în curtea lor.

„Gândul acesta, sentimentul acesta că se închide şcoală din sat suprapus de faptul că şi noi aveam copii care urmau să între la şcoală, pur şi simplu s-a născut ideea „Ce ar fi să facem noi o şcoală?" şi aşa am oferit parterul casei şi am oferit această minusculă şcoală”, a explicat Virgil Scripcariu.

Din 2011, în Piscu funcționează prima şcoală primară din România, cu specific de patrimoniu. Copiii studiază după aceaşi programă ca la orice şcoală normală, însă învaţă şi altceva. Învaţă că respectul şi demnitatea de a fi român se dobândesc doar dacă îţi cunoşti trecutul.

„Într-adevăr ceea ce încercăm este să strecurăm aceste informaţii despre patrimoniu cultural pe care le considerăm foarte importante pentru copii, în orice prilej pe care ni-l oferă programa şcolară şi într-adevăr este un loc din care copiii vor pleca mult mai conștienți de ceea ce înseamnă valorile de patrimoniu cultural românesc”, a spus Adriana Scripcariu.

„Eu cred că este important să fie înconjurați de obiecte vechi, de obiecte frumoase, de unele de patrimoniu. Chiar dacă ei nu ştiu că e de patrimoniu şi este ceva valoros, de fapt îşi vor aduce aminte când pleacă de la şcoală că ei au mai văzut. Se vor duce la muzee şi îşi vor da seama că ei au trecut zilnic pe lângă o scoarţă oltenească .Atracţia pentru patrimoniu nu vine genetic, vine pur şi simplu din educaţie, din şcoală, din ce vezi în familie, din faptul că ai fost într-un muzeu. După ce termină cele opt clase, ei să aibe sentimentul apartenenţei culturale, pe care nici eu nu l-am avut. Nu mi-am pus nicodată problema. Mi se părea că suntem de hulit, că suntem o cultură monoră, marginală şi că acest complex de inferioritate este justificat. Şi acum cred că nu este aşa. Că de fapt dacă mergi şi te uiţi la clădirile din Bucureşti îţi dai seama că a fost un moment bun în istoria noastră când s-a construit cu gust, deci cumva trebuie să ne ancorăm de aceste valori şi să fim un pic mai verticali. Poate că asta ne lipseşte şi ne lipseşte din şcoală”, a adăugat Virgil Scripcariu.

Pentru că nu există cărţi despre patrimoniul cultural pe înţelesul copiilor, Adriana Scripcariu a făcut prima încercare. A scris pentru copiii din judeţul Ilfov un manual şcolar cu primele lecţii despre tradiţia şi metesugurile locului. L-au preluat alte 14 şcoli din Bucureşti şi Ilfov, iar asociaţii din alte judeţe îl folosesc ca model pentru a crea manuale specifice altor zone şi meşteşuguri.

„Acum ne-am dat seama că mi-am dorit că această muncă a noastră să fie de impact în cât mai multe judeţe ale ţării şi am simţit că trebuie să realizăm un proiect care să se numească Patrimoniul Unesco pe înţelesul tuturor, la care lucrăm în prezent, şi este o carte care ar trebui să intre în bagajul de cunoştinţe al copiilor din această ţară, pentru că sunt frumuseţile pe care le descoperă străinii atunci când vor să se apropie de România, şi mulţi dintre noi nu le cunoaştem”, a spus Adriana Scripcariu.

Virgil Scripcariu lucrează acum la cel mai ambiţios proiect al său. Își doreşte să înfiinţeze un muzeu, chiar lângă şcoala din Piscu, în care să fie expuse toate obiectele ceramice făcute aici de sute de ani.

„Vine dintr-o datorie de profesie, zic eu. Dacă noi nu am face asta, atunci la cine să ai pretenția să își asume. Este o asumare și de fapt o plăcere. La o anumită vârstă implicarea aceasta devine un fel de datorie. Pur și simplu o facem din convingerea că este un lucru bun!”, a spus bărbatul.

În momentul de faţă există doar o machetă a muzeului și multe promisiuni. Cei doi soţi cred însă că aşa cum au reuşit să construiască o şcoală, vor reuși şi cu acest muzeu. Pentru că doar respectând trecutul, poţi privi cu încredere spre viitor.

„Asta îmi doresc, ca ei să plece cu o atitudine pozitivă cu care să se integreze în comunitate și să aducă un suflu nou și apreciere pentru ceea ce înseamnă România”, a spus Adriana Scripcariu.