Sari la conținut

România, corigentă la Educație

Este concluzia celui mai amplu top mondial al sistemelor de învăţământ, realizat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.

Educaţia românească suferă din cauza lipsei de reforme radicale şi mai ales de investiţii. Adică exact opusul a ceea ce au făcut ţările asiatice, fruntaşe în clasamentul internaţional şi, deloc întâmplător, cu o dezvoltare economică spectaculoasă.

În ultimii ani se remarcă o evoluție extraordinară a echipei din Singapore, care obține rezultate foarte bune la toate concursurile internaționale. Este rezultatul politicii de excelență pe care au început-o cu vreo zece ani în urmă și care acum a început să dea roade”, a spus Delia Davidescu, coordonator lot olimpici.

Primele cinci locuri în topul care analizează rezultatele elevilor de 15 ani la teste de matematică şi ştiinţe îl ocupă ţări asiatice, iar pe locul şase apare şi prima ţară europeană - Finlanda. România ocupă ultima poziţie din spaţiul comunitar şi se află în a doua jumătate a clasamentului mondial, pe 44, din 76 de ţări.

Deşi captivi ai unui sistem de educaţie învechit, elevii români reuşesc totuşi să îi întreacă chiar și pe cei mai buni. Opt tineri de la Liceul Internațional de Informatică s-au întors de la Olimpiadă de Fizică a Țărilor Asiatice cu 7 medalii din care trei de aur. Pentru ei, munca în orice condiții este cheia.

„Faptul că România nu dispune de acest gen de școli nu mi se pare un minus. Nu am fost deloc invidios pe acest fapt și chiar îmi pare bine că studiez în stilul nostru rudimentar”, a spus Tudor Costel Creţu, medaliat cu aur în Asia.

Profesorii spun însă că fără bani nu se poate face educaţie de calitate.

Investiţia, zic eu, contează, în primul rând din resursele materiale, resursele educaţionale pe care le creezi şi, bineînţeles, resursele financiare utilizate şi în atragerea unui profesor foarte bun pentru a lucra cu aceşti copii minunaţi”, spune Silvia Moraru, directoarea Liceului Teoretic Naţional. 

Iar statisticile arată clar ce efecte pot avea investițiile în educație. Sunt ţări care alocă chiar şi 20-25% din PIB învăţământului, spre deosebire de nici 4%, în cazul României.

„Niște țări de nivelul Germaniei, Finlandei, Poloniei, care totuși aveau sisteme educaționale relativ performante, au continuat să facă eforturi mari ca să îmbunătățească sistemul de educație. De ce? Pentru că au înțeles că există o legătură strânsă între calitatea sistemului de educație și gradul de dezvoltare a țării, inclusiv nivelul de trai al fiecărui individ din țara respectivă”, spune Cristian Hatu, coordonator al Centrului de Evaluare și Analize Educaționale.

Specialiştii spun că, dincolo de lipsa banilor, marele neajuns al învăţământului românesc este încremenierea în timp. Ca soluţie, guvernanţii promit o nouă lege a educaţiei însă puţini mai cred în schimbare.