Cum a ajuns modelul școlii finlandeze un succes
Nouă ani de şcoală obligatorie, învăţământ gratuit, profesori cu înaltă calificare, teme puţine dar multe activităţi practice şi metode de predare neconvenţionale. E descrierea scurtă a sistemului de învăţământ din Finlanda, a cărui eficienţă este recunoscută la nivel internaţional. Rezultatul programului pentru evaluarea internaţională a elevilor, pe 2015, plasează Finlanda pe locul patru mondial. E o testare realizată de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, care verifică nu doar nivelul de cunoştinţe al elevilor, ci şi abilitatea acestora de a folosi ce învaţă la şcoală.
Politicieni, directori de şcoli, profesori, universitari... Cu toţii au înţeles că, de fapt, aceasta este singura resursă pe care o avem în Finlanda şi de care trebuie să avem mare grijă: creierul, tinerii, educaţia. Aşa că, toate aceste instituţii au vizat acelaşi scop: să poată oferi copiilor noştri educaţia care să le permită să concureze pe piaţa internaţională a muncii.
Cu această idee clară în minte, finlandezii au reuşit să creeze unul dintre cele mai perfomante sisteme de învăţâmânt, recunoscut şi apreciat în toată lumea. Pe scurt, finlandezii mizează pe calitate, nu pe cantitate, pe practică şi experimentare şi mai puţin pe teorie şi memorare.
Copiii încep şcoala la 7 ani, iar orele sunt relaxate. La cursuri, elevii nu trebuie să se ridice în picioare atunci când răspund, pot pune oricând o întrebare şi i se adresează profesorului pe numele mic. Finlandezii au înţeles importanţa interacţiunii şi relaţiei dintre profesor şi elev. Fiecare copil are nevoie de atenţie individuală şi, de aceea, într-o clasă sunt maximum 20 de elevi.
„Elevii au învăţat despre diferitele surse de energie, regenerabile şi neregenerabile. În clasa a doua. După ce au învăţat despre energie timp de câteva săptămâni, profesoara le-a cerut să scrie o scenetă, în care să-şi imagineze că electricitatea a fost întreruptă acasă şi să redea ce se poate întâmpla. Experienţă reală de viaţă, concepte şi artă, integrate într-o singură materie”, spune Tony Wagner, profesor Harvard.
Care este reţeta succesului acestui sistem care, paradoxal, nu încurajează competiţia între elevi, ci colaborarea? Învăţământ obligatoriu de la şapte ani şi nu mai devreme, teme şi testări foarte puţine, multe activităţi practice şi recreere în aer liber şi mai puţine ore de curs decât în majoritatea ţărilor europene. Copiii au dreptul să-şi aleagă ce materii vor să facă. Dacă un elev e foarte talentat la sport, atunci va avea pe săptămână mai multe ore de sport decât un coleg care vrea să înveţe limbi străine, de exemplu.
„Când terminăm orele la şcoală, putem imediat să mergem afară şi să ne jucăm cu prietenii. Şi nu trebuie să ne petrecem toată ziua făcând teme”, afirmă un elev.
Nu este de neglijat nici faptul că toate şcolile au toate dotările pe care ţi le poţi imagina, iar profesorii sunt atât de calificaţi încât, în Finlanda, nu există inspectori care să-i verifice. O ţară întreagă are încredere în ei, iar studiile şi statisticile le confirmă pregătirea şi eficienţa la catedră: peste 90 la sută dintre adolescenţi termină liceul şi aproximativ 66 la sută, o facultate.
Programul pentru evaluarea internaţională a elevilor arată că diferenţele de performanţă în educaţie sunt aproape inexistente între regiunile ţării. Învăţământul este unul de calitate în toată ţara, nu doar în câteva centre de excelenţă.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
