Sari la conținut
News Alert

Bani contra libertate, prin ICE Dunărea. Cei mai scumpi erau intelectualii sași

„M-am dus la Bucureşti. Atunci am intrat. Era un birou mic, un metru jumătate pe un metru jumate. Am intrat și spun: uite, tovar'şe. Îmi pare rău... plicul era pregătit, trebuie să spun. Cât a fost în plic nu s-a văzut”, povestește Zoltan Bohn. În acel plic spune că au fost 4.000 de lei, bani cu care a cumpărat un loc pe lista care îi asigura plecarea din România în Israel. Avea cererea depusă din 1958 şi a primit aprobarea după şapte ani. Dar numai după ce l-a mituit pe ofiţerul de securitate.

Zice, câţi sunteţi? Trei. S-a uitat pe o listă, a scos trei afară şi ne-a pus pe noi. Atunci am plecat în Îsrael. În 1965. Am avut dreptul să ducem 70 de kilograme de haine, cu soția. Niciun ban. 40 de kg pentru băiat. Am facut bagajul acasă. A trebuit să-l ducem la Arad. În ce am împachetat noi nu era bine. Lada rămâne aici, vă vindem noi ladă. Ne-au vândut o ladă, aproape din carton. 350 de lei atunci”, rememorează Zoltan Bohn.

Uşor nu i-a fost nici în Israel. Era cu soţia şi cu un copil de şase ani. Nu vorbeau limba şi au fost nevoiţi să lucreze pe bani puţini. Zoltan Bohn spune că, după patru ani, a reuşit să se pună pe picioare. S-a făcut agricultor, a început să câştige mai bine şi şi-a cumpărat o casă. Regimul comunist i-a făcut viaţa un chin în România, iar plecarea spre Tel Aviv a fost răspunsul pentru toate rugăciunile.

După 90, copiii lui au revenit în România şi s-au stabilit la Oradea. De atunci Zoltan Bohn îi vizitează regulat.

Peste 220 de mii de evrei au trăit aceeaşi poveste. Desecretizarea dosarului ICE Dunărea a scos la iveală detalii şocante.

S-a aflat din documente ceea ce se ştia doar din poveşti - anume că guvernul israelian a plătit pentru fiecare evreu. Banii se calculau în funcţie de pregătirea profesională şi vârsta fiecăruia. Pentru unii, Nicolae Ceauşescu ar fi cerut în schimb chiar turme de oi.

Autorităţile comuniste au făcut acelaşi trafic de carne vie şi cu Germania Federală. Peste 250 de cetăţeni de etnie germană au fost vânduţi, la propriu, în perioada 1950-1989. Există voci care spun că ţara noastră ar fi primit peste un miliard de mărci germane din aceste tranzacţii cu oameni.

Am dosarul meu de vânzare sau de cumpărare, scrie pe el Import Dinu, e dat de cumnatul meu, care s-a ocupat de cumpărarea mea. Unde au mers acești bani? Sunt curios, pentru că pentru mine s-au plătit banii, de cumnatul meu, sora mea și niște prieteni din Franța. Sunt niște bani care mi-au fost furați de statul român de atunci și normal ar fi să mi se restituie banii”, a declarat istoricul Dinu Zamfirescu la Digi24.

Scoaterea la lumină a acestor dosare ar putea să lămurească problema finanţărilor obţinute de fosta Securitate. ICE Dunărea a fost special creată în anii 80 astfel încât statul să controleze tranzacţiile cu valută şi să asigure finanţare serviciilor secrete şi a regimului Ceauşescu. Peste 500.000 de oameni ar fi fost vânduţi astfel de statul român.