Sari la conținut

Dosarul Mineriadei: 13 iunie 1990, ziua diversiunii

13 iunie 1990 este una dintre cele mai violente și mai misterioase date din istoria recentă a României. A fost ultima zi a manifestației maraton din Piața Universităţii şi, în acelaşi timp, ziua unei uriaşe diversiuni. Rezultatul: morţi şi răniţi, devastarea unor clădiri ale Ministerului de Interne şi SRI, întreruperea emisiei Televiziunii Publice, singura la acel moment. 13 iunie a fost semnalul venirii la Bucureşti a aproximativ 20 de mii de oameni din Valea Jiului, Comăneşti, Braşov şi Călăraşi, oameni instigaţi la violenţă împotriva Opoziţiei civice şi politice.

În după-amiaza zilei de luni, 11 iunie, Ion Iliescu merge la o întâlnire, la Palatul Victoria. Erau de față primul-ministru Petre Roman, vicepremierul Gelu Voican Voiculescu, ministrul de interne, Mihai Chițac, directorul Serviciului Român de Informații, Virgil Măgureanu, șeful Marelui Stat Major, Vasile Ionel, procurorul general, Gheorghe Robu.

Tema discuției: îndepărtarea tuturor demonstranților din Piața Universității. Peluza de la Teatrul Național era ocupată de corturile greviștilor foamei încă de la sfârșitul lui aprilie. Miercuri, pe 14 iunie, Guvernul Roman urma să fie învestit de Parlamentul ales la 20 mai. Liderii FSN voiau să evite eventuale proteste în ziua festivă.

Petre Roman: Există deja cererea imperativă a procurorului general al Republicii, domnul Gheorghe Robu, cu privire la restabilirea normalităţii în zona de trafic a Pieţei Universităţii. Adică orice intervenţie trebuia să aibă o bază legală şi aceasta era baza legală a intervenţiei.

Virgil Măgureanu: Hotărârea în sine a fost neghioabă, ca să discutăm pe şleau, pentru că că ea a dus după aceea la şirul acela de consecinţe care au scăpat de sub control.

După victoria FSN în alegerile din 20 mai, Liga Studenților, Grupul Independent pt Democraţie, Societatea Timișoara și alți organizatori ai manifestaţiei maraton anunţaseră că recunosc rezultatul scrutinului şi că renunţă la protestul de stradă. Deci, pe 13 iunie, în jurul orei 5 dimineața, Poliția și Jandarmeria au avut de evacuat doar câteva zeci de persoane. O fac însă cu atâta brutalitate încât stârnesc mânie. În plus, au loc arestări, inclusiv în interiorul Univerităţii şi Institutului de Arhitectură:

Petre Roman: Poliția trebuia să procedeze conform regulilor. Adică reţinerile trebuiau să aibă loc dacă acei manifestanţi s-ar fi manifestat violent.

Mihai Gheorghiu: Venind către Liga Studenţilor, am dat un rond în jur. Pentru că Poliţia utiliza mijloacele clasice, adică aduce în locul unde vrea să creeze provocarea membri ai lumii interlope, hoţi, copii de la diverse leagăne, oameni care trăiesc dedesupt şi care sunt pur şi simplu aruncaţi în acea zonă, crează dezordine şi haos.

În jurul orelor 16:00, începe scena focului. Câte autobuze ale forţelor de ordine sunt incendiate.

Ambianță din 13 iunie 1990:
Corneliu Diamandescu: Două atacuri succesive, aruncă cu pietre, ne mutilăm aparatul și un autobuz e distrus, asta a fost sprijinul dat azi-dimineață până acuma.
Mihai Chițac: Şi să ştiţi că nu mai vine. La 23 august (uzina n.r) a zis că sindicatele nu au fost de acord să trimită.
Corneliu Diamandescu: Vă rog să îl informaţi pe domnul preşedinte că dăm foc la toate autobuzele. Asta a fost înţelegerea, vă rog să informaţi.

Petre Roman: Este o înregistrare de care eu am aflat odată cu toată lumea.

Virgil Măgureanu: Mie nu îmi vine să cred că ăştia au discutat între ei cum să-şi pună foc la propriile autobuze.

În Piață apare însă informația că arestaţii se află la Ministerul de Interne, pe Calea Victoriei. Unii dintre manifestanţi se îndreaptă într-acolo.

Amestecul de demonstranți anticomuniști, infractori și ofițeri sub acoperire a împins tensiunea la paroxism.

Cazimir Ionescu: Am văzut o dubă şi când s-au deschis uşile am văzut zeci de lădiţe cu sticle Molotov. Deci nu au dat ei foc studenţii, cineva îi aştepta cu Molotoave!

Petre Roman: Îmi amintesc de strigătul absolut disperat al ministrului de Interne, aflându-se în interiorul Ministerului de Interne: „Ne atacă, ne omoară”, era de-a dreptul panicat. Eu nu înţelegeam nimic, adică dumneata, ministru de Interne, nu poţi să faci nimic? Despre ce vorbim?!

Virgil Măgureanu: S-a pătruns atunci şi într-o clădire aparţinând SRI-ului. Deci cei care au intervenit ştiau exact unde să meargă. Cum să nu ştie, dacă s-au dus la Poliţie, au trecut doar drumul ziua în amiaza mare şi ăştia s-au evacuat prin acoperiş.

În jurul orei 18:00, provocatorii îndrumă o masă de câteva sute de persoane spre Calea Dorobanților.

Cornelia Naum: Am văzut la Poliţia Capitalei de pe Beldiman cum ardea şi am ajuns în Piaţa Universității, autobuzele arse, lumea ameţită, speriată, nu ştiau ce să facă, derutaţi. Şi a apărut un camion care a zis: mergem la televiziune, veniți și voi? Ştiu că m-am agăţat şi eu şi Victor în acel camion care ne-a dus până la televiziune.

La ora 20:00, TVR își întrerupe emisia:

În jurul orei 21:00, preşedintele ales Ion Iliescu îi cheamă pe români să ajute armata şi forţele de ordine să restabilească ordinea. El atribuie violenţele unor „elemente extremist de tip legionar”.

Aceste acte sunt de o gravitate deosebită şi demonstrează tendinţa unor forţe obscure care ignoră opţiunea exprimată de poporul nostru şi vor să instaureze un regim de tip fascist.

La zece seara, autoritațile se hotărăsc în sfârșit să facă ordine.

Dar în exact acele momente, la Craiova avea loc un alt fel de confruntare. Șeful gării, Ioan Manucu, invoca regulamente și căuta soluții tehnice ca să împiedice trei garnituri de tren cu 5.000 de mineri să își continue drumul spre București. Din nenorocire, curajul său nu a fost suficient.

Sursa: Digi24 TV