Sari la conținut

Institutul pentru Crimele Comunismului caută încă două victime ale Securității, în Cluj: doi frați, care au ars de vii

Scopul operaţiunii constă în reluarea şi continuarea cercetărilor pentru descoperirea şi deshumarea rămăşiţelor pământeşti ale lui Toader şi Avisalon Şuşman, ucişi de Securitate în 2 februarie 1958. Tatăl lor, Teodor Șușman, a fost primar în Răchițele, comuna de unde este originar actualul edil din Cluj-Napoca, Emil Boc.

Luna trecută, în urma unei operațiuni similare a IICCMER și a MNIT, au fost descoperite osemintele unei alte victime a Securității, Flore Tahâș, în apropiere de Sângeorz-Băi.

IICCMER detaliază într-un comunicat cazul fraților Șușman:

Toader şi Avisalon Şuşman s-au născut în satul Răchiţele, jud. Cluj, fiind doi dintre cei cinci copii pe care i-au avut împreună Teodor şi Ecaterina Şuşman. Conform actelor de stare civilă, Toader s-a născut în 1 octombrie 1923, iar Avisalon în 27 aprilie 1928. Niciunul dintre ei nu a fost căsătorit.

Familia Şuşman a fost una dintre cele mai înstărite din zona Huedinului. Până în 1945, Teodor Şuşman deţinuse funcţia de primar al comunei Răchiţele. Îl regăsim în această postură în timpul guvernărilor liberale (1922-1928, 1930-1934) şi apoi în toată perioada războiului (1939-1945).

După constituirea structurilor comuniste locale, tocmai această condiţie materială mai bună, care oferea o anumită independenţă în relaţia cu statul, a devenit sursa problemelor. Puterea comunistă nu avea nevoie de indivizi independenţi şi cu influenţă în comunitate, ci de o masă amorfă şi controlabilă. Din această perspectivă, Şuşman era un clasic „duşman de clasă”.

Eliminarea „dușmanului de clasă”

Primele represalii au constat în înlăturarea sa din funcţia de primar, în 1945, pentru ca apoi să urmeze alte abuzuri de care nu au fost străini şi câţiva consăteni care, din oportunism şi dorinţă de parvenire, au devenit instrumente ale noului regim politic. Consecinţa acestor acțiuni a dus la radicalizarea atitudinii lui Teodor Şuşman faţă de puterea comunistă. Ceea ce îl făcea şi mai indezirabil în percepţia autorităţilor comuniste era, însă, prestigiul şi autoritatea de care se bucura atât în Răchiţele, cât şi în întreaga zonă a Huedinului şi nu numai.

Rezolvarea problemei din perspectiva autorităţilor însemna înlăturarea totală a lui Şuşman din viaţa socială prin arestare și încarcerare.

În august 1948, Securitatea a încercat să îl aresteze împreună cu câțiva apropiaţi, însă mulţi dintre cei vizaţi au reuşit să fugă şi să se ascundă. De atunci se poate vorbi de constituirea unui grup armat de rezistenţă anticomunistă, condus de Teodor Şuşman, care în anii următori a activat în zona Munţilor Vlădeasa din Apuseni. Grupul a fost alcătuit din mai multe persoane, între care şi trei dintre copiii lui, Traian (arestat în 16 decembrie 1948), Toader şi Avisalon.

Teodor Şuşman senior a fost ucis de Securitate în 15 decembrie 1951, iar ultimii rezistenţi din cadrul grupului au fost cei doi fii ai săi, Toader şi Avisalon, uciși la 2 februarie 1958.

Frații Șușman au ars de vii

În această acţiune, pregătită şi organizată în urma unei îndelungate activităţi informative, au fost implicate cadre operative din Securitatea Regiunii Cluj, precum şi trupe de la Batalionul de Securitate din localitatea Floreşti, situată lângă Cluj. Cei doi fraţi se aflau atunci în satul Tranişu, fiind adăpostiţi în gospodăria lui Romul Florea de pe Dealul Mincii.

Conform documentelor Securităţii, echipa care a acţionat în teren a fost condusă de maiorul Ioan Moraru, acesta fiind atunci locţiitorul operativ al şefului Direcţiei de Securitate a Regiunii Cluj, colonelul Iosif Breban. Efectivele Securităţii au fost transportate în teren cu şapte camioane şi autoturisme, acestea fiind lăsate la distanţă de sat pentru a se realiza surprinderea obiectivului.

În jurul orei 5:30, gospodăria lui Romul Florea a fost înconjurată şi blocată, în acel moment partizanii aflându-se în podul grajdului. Au fost anchetaţi toţi membrii familiei Florea, concomitent fiind efectuată o percheziţie generală a locuinţei şi anexelor gospodăreşti.

La 8:30 s-a trecut la o nouă verificare a podului grajdului, când s-a dispus ca tot fânul ce se afla acolo să fie dat jos.

Echipa ce urma să execute această operaţiune a fost întâmpinată cu focuri de armă. A urmat apoi un schimb de focuri de aproximativ două ore. În acest timp, o echipă de asalt a încercat în mai multe rânduri să pătrundă în grajd, însă de fiecare dată fără succes.

Pentru a-i intimida pe fraţii Şuşman, s-a dat foc la o căpiţă de fân aflată în spatele grajdului. Alte încercări de pătrundere au fost din nou respinse. În această situaţie, s-a ordonat incendierea unui colţ al grajdului şi încercarea unei noi pătrunderi în interior, respinse şi de această dată. Grajdul a fost cuprins în scurt timp de flăcări, iar din interior riposta armată a încetat.

Cadavrele lui Toader şi Avisalon Şuşman au fost recuperate a doua zi şi aşezate lângă grajdul care arsese în totalitate. În documentele oficiale se menționează că identificarea cadavelor s-a făcut în prezenţa unui procuror şi că în urma unei autopsii sumare s-a stabilit că „bandiţii au ars de vii”. După unele mărturii, se presupune că victimele au fost lovite şi de gloanţe.

Cadavrele carbonizate, expuse în fața casei câteva zile

Cadavrele arse au fost expuse timp de câteva zile lângă casa familiei Florea, pe un pat de fân. Au fost apoi îngropate într-o groapă comună, săpată de către soldaţi într-o pădurice aflată în apropiere. Nicio autoritate a administraţiei locale nu a eliberat până în prezent certificate de deces, cei doi fiind consideraţi din punct de vedere legal ca persoane dispărute, însă în viaţă. În cazul în care mormântul va fi descoperit, IICCMER va sesiza Parchetul Militar.

Investigaţiile privitoare la descoperirea locului unde au fost îngropate rămăşiţele pământeşti ale fraţilor Şuşman au început încă din vara anului 2010. După un îndelungat efort şi multe cercetări de teren efectuate în satele de munte din zona Huedinului, care au implicat audierea mai multor persoane, verificarea şi confruntarea diferitelor ipoteze şi teorii privitoare la acest caz, s-a reuşit cu o oarecare aproximaţie stabilirea locului unde se presupunea că victimele au fost înhumate.

Primele săpături, în iulie 2011

Primele săpături arheologice pentru căutarea mormântului comun au avut loc în iulie 2011. Investigaţiile au fost reluate în 2013 şi au constat în identificarea şi verificarea mai multor persoane în vârstă originare din Tranişu sau din alte sate, care mai puteau oferi informaţii despre localizarea mormântului, unele din acestea fiind însoţite în teren pe locurile unde s-au desfăşurat evenimentele.

În urma acestui demers, pe baza noilor mărturii, nu lipsite însă de incertitudini, s-a stabilit o nouă presupusă locaţie a mormântului, care va fi verificată arheologic în cursul acţiunii anunţate.