Sari la conținut

INTERVIU. Ambasadorul Germaniei: Fără acel tratat nu ar fi fost posibilă Reunificarea

Căderea zidului Berlinului, în ziua de 9 noiembrie 1989, a însemnat, pentru sute de milioane de locuitori ai Europei de Est, recâştigarea demnităţii, a identităţii naţionale şi a libertatăţii furate, cu 50 de ani în urmă, de comunişti. Pentru germani, 9 noiembrie 1989 a devenit unul dintre cele mai importante momente din istoria naţională: ziua care a deschis calea către Reunificarea celor două Germanii, după aproape jumătate de secol de despărţire.

WERNER HANS LAUK, ambasadorul Germaniei la Bucureşti: Desigur că, pentru noi, data de 9 noiembrie 1989 este foarte importantă. Şi este inseparabil legată de ziua de 3 octombrie, când, de fapt, sărbătorim Ziua naţională. Adică ziua alăturării Republicii Democrate Germane de Republica Federală Germania.

Expoziţia de fotografie „Drumul către Unitatea germană", organizată la Bucureşti de către Ambasada Germaniei, a celebrat 25 de ani de la Tratatul care a schimbat istoria Europei.

WERNER HANS LAUK, ambasadorul Germaniei la Bucureşti: Această expoziţie, „Drumul către Unitatea germană", arată într-un mod deosebit cât de complexe au fost procesele care au dus la Reunificare, atât în plan naţional, cât şi în plan internaţional.

În anul 1989, înainte de căderea Zidului Berlinului, ambasadorul Germaniei la Bucureşti, Werner Hans Lauk, lucra ca diplomat, la Praga, în fosta Cehoslovacie. Îşi aminteşte şi astăzi momentele cumplite prin care treceau miile de refugiaţi veniţi din ţările fostului bloc sovietic.

WERNER HANS LAUK, ambasadorul Germaniei la Bucureşti: Au existat multe momente şi evoluţii care m-au emoţionat în acele săptămâni. De luni întregi, mii de germani, din fosta RDG, căutau adăpost la Praga, în Ambasadă. Nu doar refugiaţi germani, ci şi din alte state cum ar fi Polonia, Ungaria şi din alte ţări.

În data de 30 septembrie 1989, aproximativ 4.000 de refugiaţi din Republica Democrată Germană au ajuns la porţile Ambasadei Germaniei de Vest din Praga. Toţi au cerut azil politic.

Situaţia miilor de refugiaţi era dramatică. Oamenii nu găseau adăpost, iar familiile care reuşeau totuşi să ajungă la porţile Ambasadei Germaniei de Vest erau nevoite să se despartă, din lipsă de spaţiu.

WERNER HANS LAUK, ambasadorul Germaniei la Bucureşti: Abia doi ani mai târziu, când am devenit tată, am înţeles, de fapt, ce trebuie să fi însemnat pentru acei taţi şi acele mame faptul că numai unul dintre ei putea să se adăpostească într-un loc sigur. Faptul că a trebuit să organizez la poarta Ambasadei acest lucru a fost unul dintre cele mai emoţionante momente pentru mine, până în clipa de astăzi.

Fuga cu trabantul

Evenimentele au rămas în istorie sub numele de Criza de la Ambasada din Praga. Însă fuga miilor de oameni spre Germania de Vest, prin Cehoslovacia, a fost unul dintre momentele decisive care au condus, în cele din urmă, la căderea Zidului Berlinului.

Începând cu 9 noiembrie 1989, pentru milioane de oameni, toate drumurile duceau… spre libertate.

WERNER HANS LAUK, ambasadorul Germaniei la Bucureşti: Pentru noi a fost un moment minunat faptul că în aceeaşi zi, pe 9 noiembrie, ne-am deplasat de la Praga, în Germania occidentală. Ne-am întors pe plaiurile mele natale, în Pădurea Neagră. Pe drum, vedeam foarte mulţi cetăţeni din fosta RDG cu Trabanturile lor, care se porniseră la drum către Germania Occidentală, pentru a vedea cum este acolo.

În anul 1989, Trabantul a fost declarat „maşina anului” în Germania de Vest, o celebritate dobândită odată cu drumul germanilor din RDG, spre Germania federală, după căderea Zidului.

Până la Reunificarea Germaniei, în fosta Republică Democrată Germană fuseseră produse 3 milioane de exemplare de Trabant. În prezent, autoturismul "Trabi", aşa cum îl numesc germanii, este unul dintre simbolurile Reunificării.

La 26 de ani de la evenimentele din 9 noiembrie, Werner Hans Lauk îşi aminteşte momentul când a văzut pentru prima dată imaginile de la căderea Zidului Berlinului. În fosta Cehoslovacie, acolo unde lucra ca diplomat, nu se recepţionau posturile de televiziune…libere.

Abia când s-a întors în ţara sa, a reuşit să vadă imaginile care făcuseră deja înconjurul lumii.

WERNER HANS LAUK, ambasadorul Germaniei la Bucureşti: Cu adevărat emoţionant pentru mine a fost momentul când am văzut imaginile cu oamenii care escaladau Zidul; cum aceşti oameni treceau printre crăpăturile create în zid, cum se îmbrăţişau frenetic; erau oameni care nu se cunoşteau între ei, care sărbătoreau împreună, cu multă emoţie, savurând din plin acel moment.

Evenimentele din noiembrie '89, de la Berlin, au devenit, la acel moment, nu doar zona zero a politicii internaţionale, ci şi un magnet pentru cei mai recunoscuţi fotografi şi jurnalişti din lume.

Imaginile surprinse în mijlocul evenimentelor de la Berlin, de Raymond Depardon, angajat la celebra agenţie Magnum, au rămas, până astăzi, unele dintre cele mai expresive, dar şi cele mai apreciate.

Depardon a început să fotografieze Zidul Berlinului încă din luna august a tragicului an 1961. Atunci, pentru a opri exodul germanilor spre Vest, conducerea Germaniei Democrate a decis ridicarea unui zid mai întâi din sârmă ghimpată, apoi din blocuri uriaşe de beton. Timp de 28 de ani, Depardon a realizat mii de fotografii ale Zidului, de-a lungul celor 160 de kilometri ai acestuia.

Coincidențe ale istoriei

Deşi pentru germani emoţia zilei de 9 noiembrie 1989 nu poate fi depăşită de niciun alt eveniment din istorie, Ziua Naţională a Germaniei este sărbătorită, începând din anul 1990, pe data de 3 octombrie: momentul când cele două Germanii au fost, OFICIAL, reunificate.

WERNER HANS LAUK, ambasadorul Germaniei la Bucureşti: Trebuie să ţinem cont de faptul că numai cu sprijinul şi acordul partenerilor noştri europeni şi al puterilor victorioase din cel de-al Doilea Război Mondial, această Reunificare a fost posibilă. Fără acel tratat, aşa-numitul „ 4 plus 2", semnat între puterile victorioase în urma celui de-al Doilea Război Mondial, pe de-o parte, Statele Unite, Marea Britanie, Franţa şi Uniunea Sovietică şi cele două state germane, de cealaltă parte, tratat care le-a acordat ambelor, implicit Republicii Federale Germania suveranitatea totală, fără toate acestea nu ar fi fost posibilă Reunificarea.

Însă alegerea zilei de 3 octombrie ca zi a Unităţii Germane, şi implicit ca Zi naţională, nu are la bază doar argumente de ordin politic, ci şi temeiuri fondate pe...coincidenţe ale istoriei.

WERNER HANS LAUK, ambasadorul Germaniei la Bucureşti: Nu doar că la 9 noiembrie 1989 a căzut Zidul Berlinului, acest simbol al separării Germaniei. Dar pe 9 noiembrie au avut loc şi alte evenimente istorice foarte importante. De exemplu, în anul 1918, a avut loc aşa numita Revoluţie din Noiembrie; apoi, în anul 1923, a avut loc puciul Hitler-Ludendorff (n.red. - Puciul de la Berărie). Apoi, în anul 1938, a avut loc Pogromul (n.red. - Noaptea de Cristal). În cele din urmă, a fost o decizie politică, de a lăsa această dată de 9 noiembrie în continuare ca o zi a conştientizării tuturor acestor evenimente din istorie, şi de a nu o suprapune cu un eveniment pozitiv, aşa cum este ziua Unităţii Germaniei, data semnării Tratatului de Unificare.

În plan cultural, căderea Zidului Berlinului a însemnat nu doar pentru fosta Republică Democrată Germană, ci pentru toate statele din fostul bloc sovietic eliberarea artelor din închisorile cenzurii. După decenii de tăcere forţată, scriitorii, pictorii, muzicienii au putut, în sfârşit să creeze liber.

După anul 1990, în spaţiul literaturii germane şi-a făcut apariţia un curent nou, „Wendeliteratur", adică literatura schimbării, a tranziţiei. Au ieşit, astfel, la lumină texte cenzurate în fosta RDG sau scrieri critice la adresa fostului regim comunist din Germania de Est, surse de inspiraţie pentru scriitori. De altfel, temele abordate în romane au stat sub semnul „confruntării cu trecutul".

Pentru Ambasadorul Werner Hans Lauk, marcarea, la Bucureşti, a 25 de ani de la Reunificarea Germaniei, este mai mult decât justificată. Şi asta pentru că și România fost una dintre ţările greu încercate în perioada Războiului Rece. Cât despre cultura românească...

WERNER HANS LAUK, ambasadorul Germaniei la Bucureşti: Încă de foarte timpuriu, m-am întâlnit cu o parte din cultura românească, în special cu muzica românească. Încă din vremea studenţiei, la Universitatea din Tubingen, am avut un dirijor de cor şi de orchestră român, alături de care am cântat muzică românească. Erau colinde de Crăciun şi le cântam în faţa unui public numeros. Şi, desigur, nu doar de când am venit aici, ci şi înainte de a veni, ştiam de muzica lui George Enescu, a lui Ciprian Porumbescu şi a altor compozitori români.

Reunificarea Germaniei a costat Berlinul peste 1.500 de miliarde de euro. În istorie, va rămâne drept unul dintre momentele decisive pentru soarta noii Europe: o Europă...liberă şi solidară.