Sari la conținut

Statul trebuie să plătească peste un sfert de milion de euro daune pentru victimele Revoluției

Georgeta Marin: Ai omorât pe cineva şi-l ascunzi?”

Gabriela Bârbora: „E posibil zilnic să-l întâlnesc şi să-mi râdă în nas. Cine este ucigaşul soţului meu?”

Sunt întrebări la care Justiţia nu a găsit încă răspuns şi pentru asta România este condamnată din nou de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. 

Decizia de acum nu este însă echivalentul adevărului, dar unii dintre apropiații victimelor o văd ca pe o „minimă dreptate”.

Gabriela Bârbora a rămas văduvă în decembrie 1989.

„În 24 decembrie 1989, soţul meu, în timp ce apăra bazinele şi pompele Uzinei de apă, aflate în apropierea comisariatului din oraşul nostru, Reşiţa, a fost împuşcat,” povestește Gabriela Bârbora.

Soţul ei, Constantin Bârbora, s-a dus să apere rezervele de apă ale oraşului tocmai pentru că miliţienii anunţau că ar putea fi otrăvită. A fost împuşcat din comisariatul de la Reşiţa, dar nu se ştie cine a tras.

A fost clar cineva cu multă experienţă. Ca să nimereşti un om în cap îţi trebuie mult exerciţiu. Este posibil să merg pe stradă şi să mă întâlnesc zilnic cu criminalul,” mai spune Gabriela.

La fel ca Gabriela Bârbora, şi Georgeta Marin a pierdut pe cineva drag. Fiul său. Liviu Iulian Marin. Avea 17 ani.

A fost împuşcat în cap şi a murit. După aia am căutat două săptămâni de zile la toate spitalele să-l găsim cumva, nu mai ştiam, nu mai puteam să dorm,” își amintește Georgeta Marin.

Nici acum nu doarme liniştită. Întrebările fără răspuns o macină noapte de noapte.

Ai omorât pe cineva şi-l ascunzi. Nu se poate aşa ceva,” adaugă Georgeta Marin.

Dacă pentru o parte dintre urmaşii celor care şi-au găsit sfârşitul la Revoluţie decizia CEDO aduce puţină speranţă, pentru juriştii care i-au reprezentat lucrurile sunt clare.

„Descriu conduita pe care Parchetul trebuie s-o urmeze pentru ca o anchetă să fie socotită, o anchetă penală să fie socotită, o anchetă efectivă. Prin această decizie, Curtea mai face o descriere a ce înseamnă un tribunal independent,” declară Antonie Popescu, avocat.

Adică exact ce a lipsit României pentru a face lumină în dosarele Revoluţiei. Nu este prima dată când statul e condamnat la CEDO. În ultimii 6 ani, România a plătit peste un milion de euro despăgubiri pentru asemenea cazuri. Iar seria proceselor nu se opreşte aici.

Luna viitoare, Curtea Supremă de Justiţie ar putea decide redeschiderea Dosarul Revoluţiei, clasat anul trecut.  

Citiți și: România, condamnată din nou la CEDO