Sari la conținut

Dosarul Mineriadei din iunie 1990 se redeschide

„Vă mulţumesc încă o dată tuturor pentru ceea ce aţi demonstrat şi în aceste zile: că sunteţi o forţă puternică, cu o înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde şi la bine, dar mai ales la greu” le spunea Ion Iliescu minerilor, în 1990.

Pentru aceste cuvinte ar putea fi anchetat acum fostul preşedinte. Curtea Supremă a decis redeschiderea Dosarului Mineriadei, la cererea procurorilor care vor să afle dacă, înainte să le mulţumească minerilor, Ion Iliescu i-a chemat la Bucureşti să alunge protestatarii anticomunişti.

Dosarul e gata. Judecarea ar putea dura mai mult, dar trimiterea în instanță nu ar trebui să dureze mai mult de 6 luni din acest moment, spune fostul procuror militar Dan Voinea.

În primăvara lui 1990, zeci de mii de români transformau Piaţa Universității în cartierul general al protestelor faţă de regimul postdecembrist condus de Ion Iliescu. După alegerile de la 20 mai, câştigate zdrobitor de Frontul Salvării Naţionale, principalele organizaţii politice şi civice se retrăgeau. Manifestaţia anti-Iliescu şi anti-FSN pierdea mult din amploare. Cu toate acestea, pe 14 iunie, peste 10.000 de mineri veneau în Bucureşti, în frunte cu Miron Cosma, supăraţi pe „golanii”, cum îi numea Ion Iliescu, care făceau dezordine în Capitală. Drept urmare, ortacii devastau sediile PNȚCD și PNL şi redacţiile publicaţiilor apropiate Opoziţiei. Băteau manifestanţi anti-comunişti şi simpli trecători. Înţeleseseră că aceştia sunt duşmanii democraţiei.

Sigur că minerii, la rândul lor, au făcut şi lucruri bune. Ei au ajutat să fie curăţată Piaţa Universităţii de urmele vandalismelor din ajun şi reluarea traficului. Ei au pus mâna pe sapă şi au refăcut tot spaţiul verde din faţa Teatrului Naţional”, spune Ion Iliescu.

Acum, fostul preşedinte a comentat sec redeschiderea dosarului.

„Nu am ce comenta, este treaba Justiţiei să vadă, să analizeze, să finalizeze. Nu am motive nici să am surprize, nici să nu am surprize”, a spus el, citat de gândul.info.

Alături de Ion Iliescu ar putea ajunge în faţa magistraţilor şi şefii structurilor de securitate internă de la acea vreme. În total 27 de civili şi 7 ofiţeri. Fostul lider al minerilor care devastau Bucureştiul în iunie 1990 pozează acum în victimă.

„Am fost acceptat și eu ca parte a dosarului, în calitate de victimă a mineriadei din 1990. N-am avut efectiv nicio participare”, spune Miron Cosma.

Bilanţul oficial al morţilor este de 100, iar al răniţilor de peste 1300. Ion Iliescu spune că nu are ce să îşi reproşeze.

Nu este niciun mort provocat de mine”, a spus el.



Actualizare 12.45. Instanţa supremă confirmă redeschiderea Dosarului Mineriadei din iunie 1990. 

„Este o soluţie normală, zic eu, chiar dacă e luată după foarte mult timp, nepermis de mult timp. Numai că acest dosar e complex, adică în afară de tragerea la răspundere penală a celor care s-au ocupat de represiunea asupra manifestanţilor, mai exista un dosar important cu pagubele imense care s-au produs României prin deplasarea în capitală a minerilor.

Dosarul este gata, trebuie să meargă unde îi e locul şi unde au decis şi judecătorii CEDO, adică la instanţă. Procedurile au fost desfăşurate corect, părţile vătămate au fost audiate în totalitate, vinovăţia e stabilită prin probe, inclusiv un jurnal al acţiunilor de luptă de la armată, care confirmă implicarea unor persoane din sfera politică, care conduceau atunci România”, a declarat Dan Voinea, fost procuror militar.

Fostul preşedinte al României, Ion Iliescu, fostul ministru al Apărării, Victor Atanasie Stănculescu, dar şi alţi generali care au condus Ministerul de Interne imediat după evenimentele din 1989, ar putea fi chemaţi pentru a da explicaţii în faţa procurorilor militari.


Tiberiu Niţu, procurorul general al României a infirmat rezoluţiile de neîncepere a urmăririi penale. În acest caz, Curtea Europeană a Drepurilor Omului a recomandat statului român să găsească vinovaţii pentru evenimentele violente care, în urmă cu 25 de ani, au făcut o mie de victime. Unul dintre cei care ar putea fi chemaţi în faţa anchetatorilor este fostul preşedinte Ion Iliescu.

Ion Iliescu, fost preşedinte al României: Vă mulţumesc încă o dată tuturor pentru ceea ce aţi demonstrat şi în aceste zile: că sunteţi o forţă puternică, cu o înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde şi la bine, dar mai ales la greu.

Din aprilie 1990, timp de mai bine de 50 de zile, zeci de mii de români au transformat Piaţa Universității în cartierul general al protestelor faţă de regimul postdecembrist condus de Ion Iliescu. După alegerile de la 20 mai, câştigate zdrobitor de Frontul Salvării Naţionale, principalele organizaţii politice şi civice s-au retras din Piaţa Universităţii. Manifestaţia anti-Iliescu şi anti-FSN şi-a pierdut mult din amploare. Cu toate acestea, autorităţile au hotărât să intervină.

În seara de 11 iunie 1990, premierul Petre Roman decide, într-o şedinţă de guvern la care participă şi Ion Iliescu, evacuarea prin forţă a ultimilor manifestanţi din Piaţa Universităţii. În noaptea de 12-13 iunie, forţele de ordine operează arestări şi eliberează Piaţa Universităţii. Carosabilul este spălat.

În ziua de 13 iunie, românii văd în transmisiunile Televiziunii Române că aşa-numiţi protestatari violenţi au provocat distrugeri în centrul Bucureştiului, au atacat clădirea Ministerului de Interne şi apoi chiar televiziunea, care şi-a întrerupt emisia.

La reluarea transmisiunii în direct, românii îl văd pe Răzvan Theodorescu, preşedintele TVR, alături de redactori speriați și chiar loviți, acuzând elemente turbulente, de sorginte legionară, de violenţele şi distrugerile provocate in interiorul instituţiei. Publicului i se sugera că şi televiziunea, şi autoritățile au nevoie de ajutorul civililor, exact ca la Revoluţie.

O discuţie între ministrul de interne şi şeful Poliţiei, înregistrată de pe frecvenţele instituţiilor respective, demonstrează faptul că violenţele au fost puse la cale chiar de autorităţi.

Corneliu Diamandi: Două atacuri succesive, aruncă cu pietre, ne mutilăm aparatul şi un autobuz e distrus.

Mihai Chiţac: Şi să ştiţi că nu mai vine. La 23 August (uzina n.r.) a zis că sindicatele nu au fost de acord să trimită.

Corneliu Diamandi: Vă rog să îl informaţi pe domnul preşedinte că dăm foc la toate autobuzele. Asta a fost înţelegerea, vă rog să informaţi.

Într-un interviu recent acordat în exclusivitate pentru Digi24, Virgil Măgureanu, şeful Serviciului Român de Informaţii de la acea dată, neagă cu vehemenţă că violenţele din 13 iunie ar fi fost o diversiune a autorităţilor.

Sincron Virgil Măgureanu, fost director SRI: Atunci când s-a hotărât evacuarea, hotărâre de altfel rău-inspirată, vreau să vă spun că lucrurile degeneraseră, piața Universității își încetase rolul, fuseseră alegeri și se instala un nou Guvern în baza alegerilor.

Pe de altă parte, fostul preşedinte, Emil Constantinescu, la rândul său participant activ la manifestaţia maraton din Piaţa Universităţii, spune că planul de compromitere a protestului anti-comunist nu a funcţionat întocmai pe 13 iunie.

Emil Constantinescu, preşedintele României în perioada 1996-2000: Au curăţat Piaţa Universităţii în forţă, cu brutalitate, cu o brutalitate care însemna reinstaurarea fricii, aceasta era motivată, trebuia să fie publică.

Pe 14 iunie, peste 10.000 de mineri în Capitală, în frunte cu Miron Cozma, vin în Capitală şi cutremură situaţia politică a României. Perceput ca un regim de tranziţie spre democraţie, mandatul lui Ion Iliescu în fruntea României a fost marcat încă dinainte de depunerea jurământului de acuzaţia că ar fi instigat civili contra civili în bătălia politică.

Directorul Serviciului Român de Informaţii de atunci are o explicaţie.

Virgil Măgureanu: În timp ce linia oficială era cu totul împotrivă, o considera nepotrivă, dar şi inutilă, în timpul ăsta, unii din SRI, pe cont propriu. Nu numai că i-au chemat pe mineri, dar i-au şi călăuzit.

Ghidaţi în acest fel, grupuri violente de mineri au devastat sediile PNȚCD și PNL şi redacţiile publicaţiilor apropiate Opoziţiei.

Miner: Am găsit la PNŢ-eu droguri, armament, muniţie, maşină de scris automată... Tipărit bani la PNL...

Pe străzile din centrul Bucureştiului, minerii au bătut manifestanţi anti-comunişti şi simpli trecători.

Bilanţul oficial al morţilor este de 6, dintre care 4 prin împuşcare, iar al răniţilor - de câteva sute. Informaţii neoficiale vorbesc de peste 100 de morţi. Dosarul mineriadei s-a aflat mulţi ani în grija procurorului Dan Voinea. El s-a confruntat în 2009 cu un raport CSM extrem de critic cu privire la felul în care a condus, ani de-a rândul, ancheta. Raportul a fost invocat de Laura Codruța Kovesi la acel moment pentru închiderea dosarului, atunci când procurorul general al României a constatat un „un eșec al sistemului de justiție".

Cu toate acestea, după încheierea ostilităţilor contra Opoziţiei, preşedintele Ion Iliescu le-a mulţumit public minerilor.

Ion Iliescu, fost preşedinte al României: Nu este niciun mort provocat de mine. Sigur că minerii, la rândul lor, au făcut şi lucruri bune. Eu au ajutat să fie curăţată Piaţa Universităţii de urmele vandalismelor din ajun şi reluarea traficului. Ei au pus mâna pe sapă şi au refăcut tot spaţiul verde din faţa Teatrului Naţional.

Singurul condamnat pentru violențele din 13-15 iunie 1990 este statul român, prin decizia CEDO din 2014. Nicio persoană nu este nominalizată pentru brutalităţile care au îngrozit o lume întreagă.


Procurorul general al României a precizat pentru Digi24, în urmă cu o lună, motivele pentru care a decis să redeschidă dosarul mineriadei din 13-15 iunie 1990.

Ancheta nu a fost una efectivă, urmărirea penală a fost deficitară, iar autorii nu au putut fi traşi la răspundere, susţinea Tiberiu Niţu. 

Procurorul general al României considera că ancheta a fost deficitară şi incompletă. Mai precis, urmărirea penală nu a lămurit nici dacă faptele deosebit de grave au avut loc, nici dacă suspecţii se fac vinovaţi de comiterea lor.

În dosar sunt 34 de învinuiţi, printre care Ion Iliescu, Virgil Măgureanu, Victor Atanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac. Ei sunt acuzaţi de infracţiuni contra păcii şi omenirii şi omor, însă în urmă cu şase ani s-a dispus netrimiterea lor în judecată.

În evenimentele din 13-15 iunie 1990 au murit 100 de oameni, iar 1.300 au fost răniţi.

Citiți și
1990 – ANUL 0 ERA NOASTRĂ. A doua mineriadă, o enigmă postdecembristă
1990 – ANUL 0, ERA NOASTRĂ. CADA, proteste în uniformă și reforma armatei
1990 – ANUL 0. CPUN, compromis între FSN și partidele istorice