Sari la conținut

Dosarul Revoluției, clasat. 1.000 de morți, niciun vinovat

Imagini și ambianță din 21 decembrie 1989:

„Trimite taburile urgent la Inter. Dar urgent şi reţinem tot ce putem. (...) Dar urgent la Piaţa Universităţii. Un picior să nu mai fie!”

Suntem la faţa locului. I-am luat la goană. Ce găsim îi luăm în maşină”.

„Un grup de vreo 30 care trebuie lichidat urgent. Face atmosferă. Colţei cu Doamnei”.

Nu plecăm! Nu plecăm! Nu plecăm!

Ancheta procurorilor arată că o parte din cei care au murit la Revoluţie au fost victimele ordinelor date de Nicolae Ceauşescu, iar o altă parte este reprezentată de militari care s-au împuşcat între ei în lipsa unei bune coordonări şi pe fondul derutei, stării de oboseală şi stresului. Acţiunile haotice ale acestora din urmă au dus şi la creșterea numărului de civili decedaţi.

În dosar se vorbeşte despre 709 morţi, peste 2.000 de răniţi şi aproape 1.000 de persoane reţinute de securitate şi miliţie. 161 de morţi şi 420 de răniţi provin din rândul militarilor, ceea ce le întăreşte procurorilor convingerea că s-au împuşcat între ei în misiuni ce erau comandate fără să fie comunicare.

„- De unde se trage? Spuneţi, de unde se trage?

- Din ambele clădiri.

- Din blocul ală, de la etaj.

- Nu mai trage, că nu mai avem....

- Băiete, spune-mi şi mie, unde tragi?

- Uitaţi aici, jos.

- Jos, pe colţul ăsta rotund, da?

- Da.

- Nu trage razant, omule, că-i armata!”

Dosarul Revoluţiei, care reuneşte de fapt 4.544 de dosare instrumentate iniţial de parchetele militare din ţară şi de instanţele din Bucureşti, a fost plimbat de mai multe ori între instituţii, însă fără rezultat.

Nu s-a făcut o corectă luare de probe atunci. Nu s-au prelevat din trupurile soldaţilor şi a celor ucişi, nu s-au prelevat gloanţele pentru a se stabili cu exactitate arma din care s-a tras”, spune Adrian Sanda, secretar de stat pentru problemele revoluționarilor.

Doar 112 cauze au fost trimise în judecată. Acuzaţiile vizau 275 de persoane, între care mulţi ofiţeri şi subofiţeri din armată şi miliţie.

În 2009, Curtea de la Strasbourg a sancţionat pentru prima dată România pentru lipsa anchetei faţă de faptele petrecute în decembrie 1989. De atunci, condamnările au curs, iar CEDO a obligat România să-şi stabilească un calendar pentru soluţionarea dosarului.

Acum, dosarul a fost clasat pentru că unele fapte s-au prescris, altele nu se mai regăsesc în Codul penal sau nu s-au confirmat.

„Clasarea cauzei sub aspectul infracţiunilor de propagandă de război, genocid, tratamente neomenoase, infracţiuni de război contra proprietăţii şi altor drepturi, respectiv infracţiuni contra umanităţii, reţinându-se că faptele cercetate nu sunt prevăzute de legea penală, nefiind caracterizate de tipicitate în raport cu normele legale incriminatoare”, precizează un comunicat al Parchetului General.

Statul român a fost condamnat să plătească despăgubiri soţiei unui bărbat omorât în casă în timpul Revoluţiei de un glonţ care a trecut prin fereastră. CEDO a considerat că România nu a investigat suficient de bine evenimentele din decembrie 1989. Asemenea acestei femei, sute, poate mii de persoane, care au crescut fără părinţi, copii ori apropiaţi, pot cere judecătorilor redeschiderea dosarului Revoluției.