Interviul „24 într-o oră”. Corina Ungureanu: Îmi cer scuze colegelor mele Lavinia Miloșovici și Claudia Presăcan. N-au nicio vină că eu candidez, ca să li se murdărească iarăși imaginea

Data publicării:
corina ungureanu la digi

Sanda Nicola: Ai spus încă din 2013 că ai să candidezi la Parlamentul European, acum te ții de cuvânt, aș vrea să știu câți oameni din jurul tău ți-au spus că ești nebună, că nu știi în ce te bagi?

Corina Ungureanu: N-au fost foarte mulți, pentru că eu în jurul meu am oameni care împrătășesc aceeași viziune despre acest proiect și așa cum am spus de la bun început, ideea nu mi-a aparținut. Doar decizia finală. A fost o idee care mie, inițial – în 2012, în aprilie 2012, atunci când prima oară s-a vorbit despre această eventuală candidatură a mea pentru Parlamentul European din 2014 – poate eu am luat-o puțin în glumă. Dar ușor-ușor, realizând că este...

Deci, a cui a fost ideea?

Corina Ungureanu: Printre oamenii care au susținut și care m-au susținut de la bun început se află și Răzvan Burleanu, actualul președinte de la FRF, Marcel Apostolescu, fratele meu, Adina Blaj, sunt oameni care au fost puțini la început și după aceea echipa s-a lărgit.

Cum ai reușit să strângi peste 100.000 de semnături? Ți-a fost greu?

Corina Ungureanu: Foarte greu! Cu muncă susținută, în opt luni de zile...

Tu ai idee cine sunt acei 100.000 de oameni care te-au susținut?

Corina Ungureanu: 100.000 de oameni, nu! Cunosc însă sute de oameni, poate 1.000 de oameni cu care eu am vorbit personal în cele opt luni de zile. Nu am mizat pe o strângere de semnături pe Facebook, am ales să merg multe, multe mii de kilometri prin țară, am condus...

Unde ai strâns cele mai multe semnături?

Corina Ungureanu: Recunosc, Iași, foarte, foarte bine.

De la Deva?!

Corina Ungureanu: Nu. Am căutat oamenii care au răspuns foarte rapid și s-au implicat activ și recunosc că acolo a fost puțin mai dificil.

Tu ești convinsă că ai face față unei dezbateri în Parlamentul European?

Corina Ungureanu: De ce nu?

Nu te sperie?

Corina Ungureanu: Nu! Pentru că eu cred că și în Parlamentul European avem de-a face tot cu oameni. Vedeți, eu nu m-aș uita în politicul autohton...

Ce model ai?

Corina Ungureanu: Mi s-a mai pus această întrebare și n-aș da un răspuns.

Din exterior?

Corina Ungureanu: O să vă spun în cartea mea autobiografică care va ieși în viitorul meu apropiat. Acolo sunt foarte multe lucruri.

Cât de apropiat?

Corina Ungureanu: Dacă ne vom organiza bine și cădem de acord cu toții – vorbesc aici de echipa mea – săptămâna viitoare.

Dar nu e devreme pentru o carte autobiografică la vârsta ta?

Corina Ungureanu: Nu, am simțit nevoia să spun anumite lucruri despre care nu s-a vorbit. Despre mine s-au vorbit foarte multe alte lucruri, pe care mi le-am asumat în viață, dar Corina Ungureanu nu înseamnă doar o simplă campioană mondială sau una din multele campioane mondiale din gimnastica noastră.

Corina, din păcate – și spun asta pentru că știu că te afectează - , absolut toate articolele de presă care au scris despre și au anunțat candidatura ta la Parlamentul European au atins și acel subiect, acel punct nevralgic, acel călcăi al lui Ahile pentru tine – episodul fotografiilor nud.

Corina Ungureanu: Acest subiect s-a dezbătut de-a lungul celor 14 ani indiferent de ce am făcut eu. Am știut de la început că ăsta este punctul slab și unde pot fi atacată și sunt convinsă că în următoarea perioadă o voi simți din plin.

Ai de gând să faci ceva care să dea peste cap percepțiile oamenilor?

Corina Ungureanu: Eu mi-am asumat public, întotdeauna, nu spun...a fost o greșeală, dar asta nu înseamnă că îmi reneg trecutul sau nu pot să rămân în trecut ancorată și să nu spun despre realizările mele sau despre munca mea sau despre implicarea mea cel puțin din ultimii doi ani. Asta nu înseamnă că nu o să răspund oamenilor cu sinceritate și cu verticalitate, așa cum am făcut-o și în cariera de sportivă, și-n antrenorat, și-n toată activitatea mea de până acum. Cine vrea să vadă în spatele acestor momente și capitole din viața mea vor vedea. Cei care nu vor să vadă decât atât nu am ce să fac, oamenii sunt liberi să creadă ceea ce cred de cuviință.

Crezi că ți se va nega la nesfârșit evoluția de la acel moment și până mai târziu?

Corina Ungureanu: Înclin să cred că și peste 20 de ani se va vorbi despre acest lucru. Sunt 14 ani, totuși (...) Nu vreau să generalizez - sunt și oameni în presă care au înțeles - dar poate tocmai acest lucru m-a ambiționat și mai tare.

De ce te-aș vota, Corina Ungureanu?

Corina Ungureanu: Pentru că un campion, atunci când își propune ceva duce până la capăt și niciodată un campion, așa cum cunosc eu colegii din lumea sportului, niciodată nu vom face ceva să compromitem numele și munca noastră.

Asta sună, după acel episod...

Corina Ungureanu: Da, tocmai aceste episoade m-au motivat și mai tare să demonstrez că nu sunt cea care a greșit atunci – nu vorbesc aici de Playboy, vorbesc de Japonia. A fost o traumă pentru noi. Și aici aș mai face o paranteză. Pentru simplul fapt că eu sunt în vizor și sunt băgată într-un proiect și ancorată într-un proiect acum, m-a deranjat aducerea în față a colegelor mele Lavinia Miloșevici și Claudia Presăcan. Nu au nicio vină, ele, astăzi, pentru simplul fapt că eu voi fi candidat la Parlamentul European pentru a le murdări iarăși imaginea. Nu cred că are rost. Și nu vreau să – și-mi cer scuze pe această cale și față de ele, pentru că buna mea prietenă Claudia Presăcan, pentru simpul fapt că eu sunt implicată în această muncă, în acest weekend am lipsit de la botezul celui de-al doilea băiețel al ei și sper să nu se supere foarte tare pe mine.

Așa că eu văd lucrurile altfel, așa le-am văzut în ultimii doi ani și le-am văzut bine, sunt oameni lângă mine și echipa este una mare și frumoasă.

Cum vrei să rămâi în conștiința românilor? În costumul de gimnastică al naționalei, într-o lenjerie mai sexy sau într-o ținută de business?

Corina Ungureanu: Vreau să rămân în conștiința românilor ca un om care a făcut ceva în viață, indiferent de greșelile pe care mi le-am asumat și mi le voi asuma în continuare. Am făcut ceva în viață: 33 de ani și pot spune că n-am trecut ca gâsca prin apă, așa cum spuneam noi la Deva.

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri