Sari la conținut

Statutul parlamentarilor, trimis la reexaminare

 

Cererea de reexaminare adresată președinților celor două camere ale Parlamentului:

„Legea pentru modificarea art. 45 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, în forma transmisă la promulgare, abrogă alin. (2) al art. 45 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, care prevede că „Deputaţii şi senatorii pot beneficia de autoturism pentru desfăşurarea activităţilor legate de exercitarea mandatului”. Totodată, actul normativ trimis spre promulgare modifică alin. (3) al art. 45 astfel: „Deputații și senatorii beneficiază, pentru desfăşurarea activităţilor legate de exercitarea mandatului, de o sumă forfetară al cărei cuantum este stabilit prin hotărâre a birourilor permanente, în funcţie de resursele bugetare ale celor două Camere, pentru acoperirea cheltuielilor de transport din circumscripţie, pe bază de declaraţie pe propria răspundere, care reprezintă document justificativ”.

Menționăm că fundamentarea instituirii acestei noi reglementări nu rezultă din niciun document asociat acestei legi (expunere de motive, avizul Consiliului Legislativ, raportul comisiei sesizate în fond, dezbateri parlamentare), iar între forma depusă de inițiator și forma legii transmise la promulgare nu este vreun element comun care să permită identificarea voinței reale a legiuitorului și a scopului pe termen lung urmărit de acesta. Din această perspectivă, considerăm că modificarea propusă, referitoare la asigurarea dreptului la transport în teritoriu al parlamentarului, nu asigură transparența și predictibilitatea normei instituite, prin conținutul său aceasta putând conduce la cheltuieli bugetare excesive, cheltuieli ce pe termen lung nu reprezintă o investiție rațională.

Subliniem faptul că drepturile materiale de care beneficiază deputații și senatorii sunt instituite în scopul exercitării mandatului acestora, însă la stabilirea cuantumului lor trebuie să fie avute în vedere criterii clare, precise, obiectiv realizabile. Or, instituirea exclusivă a unei sume forfetare în locul dreptului parlamentarilor de a opta între un autoturism sau o sumă de bani pentru desfășurarea activităților legate de exercitarea mandatului are drept consecință directă cheltuirea irațională a banului public. Astfel, cheltuirea judicioasă a resurselor bugetare ar putea presupune orientarea destinației sumelor respective pentru asigurarea mijloacelor de transport în teritoriu, care să fie utilizate nu numai de către parlamentarul în exercițiu, ci și de cei din legislaturile următoare.

În plus, considerăm că referirea în cuprinsul art. 45 alin. (3) al Legii nr. 96/2006, în forma transmisă la promulgare, la stabilirea acestui drept în funcție de “resursele bugetare ale celor două Camere” nu reprezintă un criteriu în sine. Astfel, deși în aparență această referire poate reprezenta un reper rezonabil în stabilirea unui drept pentru exercitarea mandatului parlamentar, în realitate această normă constituie doar o presiune pentru bugetele celor două Camere ale Parlamentului, care vor crește semnificativ.

În ceea ce priveşte modalitatea de justificare a sumei forfetare acordate pentru cheltuielile de transport din circumscripție, considerăm că simpla declarație pe propria răspundere nu permite un real control asupra cheltuirii resurselor publice, motiv pentru care se impune o reexaminare a dispozițiilor art. 45 alin. (3) și din această perspectivă.

Față de argumentele expuse mai sus și având în vedere competența legislativă exclusivă a Parlamentului, vă solicităm reexaminarea Legii pentru modificarea art. 45 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor.”