Sari la conținut

INTERVIU. Comisar european: Ruşine, anti-vacciniştilor! Să ne uităm la cimitirele pline de copii!

Mesaj dur din partea comisarului european pentru sănătate: rușine celor care se opun vaccinării, ar trebui să se uite la mormintele copiiilor răpuși de boli contagioase. Vytenis Adriukaitis a vorbit și despre exportul paralel de medicamente de la noi. Spune că statul are mecanisme să intervină atunci când crede că e o problemă de sănătate publică. Tudor Muşat a stat de vorbă cu comisarul european pentru sănătate și siguranță alimentară la București, unde s-a întâlnit cu autoritățile române și a participat la un dialog cu cetățenii.

Tudor Muşat: Începem cu un subiect fierbinte: vaccinarea. Proiectul actual al legii prevede ca părinţii să facă o alegere informată. E la latitudinea lor dacă îşi vaccinează sau nu copiii. Ce părere aveţi?

Vytenis Adriukaitis: Această chestiune e supusă dezbaterii în multe ţări europene, nu doar în România. Desigur, ne confruntăm cu numeroase probleme, cum ar fi epidemiile foarte periculoase de rujeolă, iar România trebuie să discute public, democratic, în Parlament, cum să răspundă acestor probleme. Avem 17 ţări în care vaccinarea este obligatorie. În unele ţări se dezbate dacă să fie urmate aceste exemple. În Germania s-a discutat în Bundestag când a izbucnit o epidemie în Berlin. Cred că mai întâi trebuie să înţelegem că toate ţările au semnat Convenţia pentru Drepturile Copilului. Asta înseamnă că trebuie să le fie garantat copiilor dreptul la sănătate, la cele mai înalte standarde. Nu doar părinţii sunt obligaţi, ci şi statul e obligat, prin Constituţie, să fie responsabil. Deci avem multe dezbateri despre cum să fie reglementată situaţia.

Tudor Muşat: Sunteţi doctor, credeţi că legea trebuie să prevadă vaccinarea obligatorie, ca să prevină epidemiile?

Vytenis Adriukaitis: Personal, sunt pentru obligativitate. Depinde însă şi de cultură, de tradiţie, de mulţi factori. Eu sunt chirurg cardiolog. Sunt obligat să mă vaccinez contra hepatitei, ca să pot lucra în spital. Pentru că altfel ar fi foarte periculos pentru pacienţi. Dacă aş lucra cu mâncare, ar trebui să mă vaccinez ca să nu răspândesc vreo infecţie pe scară largă. Dvs. conduceţi maşina?

Tudor Muşat: Da.

Vytenis Adriukaitis: Sunteţi obligat să îi faceţi inspecţia o dată la doi ani, nu? E straniu. Când e vorba de maşini, suntem de acord cu inspecţia obligatorie. În schimb, când e vorba de fiinţe umane... Depinde de mulţi factori, aşadar. În Olanda, spre exemplu, societatea are o structură foarte corporativă. Ei apelează la conformarea voluntară. Dar în alte ţări sunt alte abordări culturale, alte posibilităţi. Dar trebuie să garantezi siguranţa oamenilor, ca să previi consecinţe nefaste. În UE, avem 45 de decese, mai ales copii. Vă daţi seama unde suntem?!

Tudor Muşat: Cum poate fi contracarată mişcarea anti-vaccin, care creşte de la o zi la alta? La un moment dat, le-aţi spus anti-vacciniştilor să le fie ruşine că pun lumea în primejdie.

Vytenis Adriukaitis: Da, şi o repet. Ruşine, anti-vacciniştilor! De ce? Să ne uităm în istorie. Sau să ne uităm la cimitirele din unele ţări, pline de copii decedaţi, în secolele XIX şi XX. Când savantul Jenner a descoperit vaccinul, a fost genial. Câtă lume aşteaptă azi un vaccin, în Africa, contra virusurilor Ebola sau Zika?! Dar pentru că noi trăim în societăţi sigure, dezbatem tot felul de idei. Şi e foarte dificil să porţi un dialog cu unii, pentru că le oferi o grămadă de informaţii cu bază ştiinţifică, iar ei folosesc tot felul de contraargumente ca să continue discuţia. Dar să vă spun o poveste trăită de mine. O situaţie teribilă în care se afla un copil pe care îl tratam, cu o familie care avea constrângeri religioase, nu accceptau un anumit tratament. Când copilul a ajuns în stare critică, şi doar acest tratament mai funcţiona, l-au acceptat. Şi pe urmă au devenit promotorii lui înfocaţi şi în rândul altora.

Tudor Muşat: Credeţi că autorităţile şi medicii ar trebui să explice mai mult beneficiile, dar şi posibilele efecte adverse ale vaccinării?

Vytenis Adriukaitis: Fără îndoială! Medicii şi asistentele trebuie să fie pionieri în domeniu. Profesorii trebuie să explice asta, în şcoli şi grădiniţe. Informaţia este foarte importantă, la fel răspândirea ei. Vaccinul în sine are unele efecte adverse, pentru că în esenţă este un virus viu, altfel organismul nu ar putea dezvolta anticorpi, asta e esenţial. Trebuie să explicăm asta oamenilor şi să şi verificăm atunci când apar efecte adverse. Trebuie să facem asta transparent, altfel vom vedea o grămadă de teorii ale conspiraţiei şi informaţii eronate

Tudor Muşat: Să vorbim despre accesul la serviciile de sănătate. Care ar fi cea mai bună metodă de finanţare a sistemului?

Vytenis Adriukaitis: Avem acum 28 de state membre, unul va ieşi în 2019. Avem deci 27 de sisteme de sănătate diferite şi tot atâtea modele financiare. Este un avantaj, pentru că e un mare laborator în care schimbăm informaţii, dezvoltăm bune practici, vedem opţiuni. Avem provocări legate de impozitare, de infrastructură, de cultură a locului. Trebuie să le studiezi pe toate şi să foloseşti ce e ai util în propriul tău sistem de sănătate. Nu avem o reţetă magică ce trebuie urmată. Avem modelul Bismark, pe cel scandinav, mediteraneean sau pe cel al Europei Centrale şi de Est. Toate au puncte tari şi slăbiciuni. Recomandarea mea e să urmaţi studiul Comisiei Europene privind tarifele şi decontările, recrutarea şi păstrarea forţei de muncă în sănătate şi să le adaptaţi la nivel naţional. Sunt multe instrumente şi trebuie invitaţi toţi actorii, specialişti în taxare, în asistenţă socială, în asistenţă medicală şi să contruiţi astfel propriul sistem.

Tudor Muşat: Ce poate fi făcut pentru contracararea exportului paralel de medicamente atât de necesare aici, în ţară?

Vytenis Adriukaitis: Comerţul paralel nu are legătură cu sistemul de sănătate, nici cu dreptul statelor de a stabili politica de decontări şi stabilirea preţurilor. Iar preţurile depind de nivelul TVA, de taxe, de multe. Exportul paralel are loc din cauză că avem patru libertăţi fundamentale în UE, iar una e comerţul. Sunt reguli care permit statelor să oprească exporturile paralele dacă e criză de produse şi dacă e în pericol sănătatea publică. Chiar în aceste condiţii, măsurile trebuie să fie justificate şi proporţionale. Astfel statele pot interveni şi stopa, când e cazul, aceste exporturi. Dar, în general, exporturile sunt parte a mecanismului comercial între ţări, ajutând uneori statele să aibă cele mai ieftine medicamente pe pieţele lor. E un tablou foarte complicat.

Tudor Muşat: Încheiem cu un alt subiect fierbinte: aşa-numitele produse de calitate mai slabă vândute în Europa Centrală şi de Est. E vorba de reţetă, de gusturi sau de înşelarea consumatorilor?

Vytenis Adriukaitis: „Dublul standard" în calitatea produselor alimentare nu are legătură doar cu Europa de Est...

Tudor Muşat: Dar aceste ţări sunt cele care se plâng.

Vytenis Adriukaitis: Da, pentru că e o chestiune politică sensibilă, iar unii lideri profită şi sunt foarte vocali. Dar le cerem tuturor celor 28 de membri să evaluze situaţia, pentru că probleme similare au fost în Portugalia, Cipru, Malta... E o problemă de calitate a produselor. Dacă, de exemplu, cei care produc Coca Cola decid să pună mai puţin zahăr sau să folosească îndulcitori, oamenii gustă şi spun că e diferit, pentru că preferă varianta cu zahăr. Întrebarea e dacă e sănătoasă sau nu. Pentru că dozele mari de zahăr sunt foarte periculoase. Obezitatea, diabetul, bolile cardiovasculare sunt legate de consumul mare de zahăr. Când industria înlocuieşte zahărul, gustul e diferit şi lumea se plânge, din lipsă de informare. Poţi avea o problemă şi la mezeluri, când ai doar 30% carne. Acelaşi salam care în Austria are 70% carne şi în Slovacia are 30% carne, e produs sub aceeaşi marcă, de aceeaşi companie. În Austria are un preţ, în Slovacia - altul. Uneori preţul depinde şi el de TVA sau de alţi factori. E complicat şi creează probleme consumatorilor. Trebuie să răspundem acestor probleme văzând dacă sunt practici comerciale incorecte. Sau dacă clienţii primesc informaţii false. Şi dacă e posibil să menţii încrederea în mărci. Aceste chestiuni sunt de natură să îi dezbine din nou pe europeni. Avem nevoie de o metodologie comună pentru a măsura calitatea, pentru că nu e vorba de siguranţă alimentară, ci de calitate. Şi când vorbim de termen de valabilitate, vorbim de calitate. Vrem să vedem dacă e nevoie de politici care să explice Directiva europeană împotriva practicilor comerciale neconforme. Şi cerem industriei, producătorilor, să-şi respecte obligaţiile, codul de conduită. Şi e foarte important ca şi consumatorii să-şi facă auzită vocea. Pentru că, dacă ei fac asta, comercianţii reacţionează imediat. Ştim cu toţii ce înseamnă să-ţi pierzi credibilitatea, în astfel de cazuri. Şi sunt foarte mulţumit că există astfel de dezbateri.