Sari la conținut

Bucureștenii, la mila naturii. 777 de clădiri cu risc seismic în Capitală

Patruzeci de ani de la marele cutremur le-au fost insuficienţi autorităţilor ca să evite un dezastru similar celui din 4 martie 1977. Din cauza legislaţiei încâlcite, a lipsei de bani şi a indolenţei funcţionarilor, din cele aproape o mie de clădiri şubrede şi periculoase din Bucureşti, în ultimii 27 de ani au fost consolidate 79.

În ritmul acesta am avea nevoie de 500 de ani ca să punem în siguranţă toate imobilele cu risc seismic.

Soţii Grigoraş s-au obişnuit cu stresul. În garsoniera lor trosnesc uşile, pârâie tocăria şi se mişcă patul. Nu au crăpături vizibile în pereţi. Dar la subsol este dezastru.

Imobile ca acesta, din strada Ştefan Luchian, au avut, odinioară, buline roşii de avertizare. Acum, doar câteva mai au. Restul au fost scoase de proprietari, aşa că verificaţi pe site-ul primăriei situaţia clădirii în care vreţi să cumpăraţi sau să închiriaţi o locuinţă.

Andrei Grigoraş, locatar în bloc clasa I risc seismic: Bulina a fost dată jos nu ştiu de cine, pentru a se putea vinde apartamentele. Că altă explicaţie nu cred că există. Nu a dispărut gradul de pericol al blocului.

Prin calvarul familiei Grigoraş trec zeci de mii de bucureşteni, zilnic. Capitala are 175 de clădiri care se pot prăbuşi în orice moment. Iar numărul celor şubrede, cu nevoie urgentă de reparaţii şi consolidare se apropie de 800. De ce nu fac autorităţile nimic?

Prof. dr. ing. Radu Petrovici, expert în proiectarea seismică a construcţiilor: Din neglijenţă, din indiferenţă şi din incompetenţă.

Comparat cu populaţia Bucureştiului, numărul clădirilor cu risc seismic este alarmant de mare. Unul din trei locuitori este în pericol la un cutremur puternic. Un seism similar celui din 1977 ar distruge perimetrele istorice din sectoarele 2, 3 şi 4.

Ştefan Dumitraşcu, arhitectul-şef al sectorului 3: Se pot număra pe degete clădirile din zona istorică a Bucureştiului care ar rezista, fără avarii majore, la un asemenea seism.

Prof. dr. ing. Radu Petrovici: Făcută o medie după cutremurul din 77, între 1930 şi 1940 au fost cele mai slabe rezistenţe ale betonului.

Autorităţile au consolidat în ultimii 27 de ani numai 79 de clădiri periculoase. Şi-au motivat letargia cu lipsa banilor şi legislaţia încâlcită. Specialiştii confirmă inepţiile prezente în legea actuală şi susţin că problema poate fi rezolvată numai prin modificarea normelor.

Cristina Gociman, arhitect: Atâta timp cât legislaţia este de aşa natură că eu ca Stat nu pot interveni să consolidez o clădire pentru că un proprietar nu este de acord, mi se pare că este o agresiune la adresa întregii societăţi. Pentru că acea clădire nu aparţine numai acelui proprietar. Acea clădire aparţine şi oraşului.

Ştefan Dumitraşcu, arhitectul şef al sectorului 3: Este, din punctul meu de vedere, absolut aberant. Pentru că discutăm despre o situaţie de siguranţă şi securitate colectivă.

În majoritatea ţărilor europene, clădirile periculoase sunt reparate de Stat, iar proprietarii le pot recupera doar în condiţii stricte.

Cristina Gociman, arhitect: Dacă beneficiarul poate să plătească într-un fel, ajutat de bancă, această investiţie intră din nou în proprietatea sa. Dacă nu, se găseşte o modalitate prin care el va fi despăgubit pentru valoarea pe care a avut-o clădirea.

Conform legii actuale, proprietarii îşi pot consolida clădirile chiar dacă nu dispun de banii necesari. Guvernul şi primăria plătesc integral lucrările, iar ulterior îşi recuperează banii în rate fixe, fără dobândă, în cel mult 25 de ani.