Sari la conținut

CEDO. Despăgubiri pentru revoluţionari, după 25 de ani

Victoria Balogh şi-a pierdut soţul în urmă cu 25 de ani, pe 17 decembrie 1989, cea mai sângeroasă zi a Revoluţiei din Timişoara.

„Venea un şir de militari. Aşa, cât era strada de lată, veneau cu puştile (...) Am văzut că el nu vine.M-am întors înapoi, el era împuşcat. Mişca aşa pe călcâie, ca-n filme. Chiar că numai în filme... Aşa... şi apoi a căzut ca şi cu încetinitorul jos”, povestește Victoria Balogh.

La multe zile după aceea a aflat că trupul soţului ei a fost printre cele duse la crematoriul din Bucureşti şi arse, pentru a li se pierde urma.

„Era un portar de la morgă, cred, tot făcea semn: or fost duşi, or fost duşi la Bucureşti la crematoriu”, spune ea.

În 1997, femeia a dat în judecată statul român şi a cerut despăgubiri. Justiţia i-a dat un răspuns abia după 12 ani: i-a respins cererea. Aşa a ajuns Victoria Balogh să se numere printre cei opt revoluţionari care au reclamat statul la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

„Sunt chestiuni care probabil nu se vor afla niciodată. Revoluţionarii s-au organizat între timp în asociaţii, se întâlnesc, vorbesc, ei nu uită. Aşteaptă finalitatea”, spune Daniela Iordan, avocatul celor opt revoluţionari.

Despăgubirea de 8.000 de euro decisă de CEDO este simbolică, pentru că nimeni şi nimic nu le va putea aduce oamenilor înapoi pe cei dragi. În ultimii 10 ani, CEDO a obligat România să plătească despăgubiri în valoare de 1,3 milioane de euro pentru 200 de revoluţionari şi urmaşi ai acestora. În timpul Revoluţiei din 1989, în toată ţara au murit 1.142 de persoane, 3.138 au fost rănite şi 760 deţinute de forţele de securitate.