Sari la conținut

Crăciun în decor de basm

Dacă sunteţi în căutarea unei lumi de poveste, mergeţi de Crăciun în Hargita, la Zetea. Vă aşteaptă un tărâm de basm, plimbări cu sania pe uliţe pline de omăt, saună sub cerul liber într-un ciubăr imens şi colinde cântate lângă şemineu. Haideţi să ajungem în satele secuieşti din Munţii Gurghiului.

Oamenii din partea locului nu concep Sărbătorile de Iarnă fără zăpadă. Se-ntâmplă ca anul acesta să fie din belşug. Iar o dată cu ea a reînviat şi o tradiţie specifică zonei Vărşagului: aceea a plimbărilor cu sania trasă de cai.

Privită de sus, din sania Moşului, Zetea pare bucata de rai hibernal, decupată dintr-o romantică pictură imaginară. Nu are maşini şi nici claxoane. Doar un râu rebegit la maluri, stâne ciobăneşti, cochete pensiuni din lemn şi un drum impecabil care o leagă, după vreo zece kilometri, de Odorheiul Secuiesc. Dar dincolo de povestea care o învăluie, de-o parte şi de alta, Zetea Harghitei este binecuvântată mereu, cu secui... bucuroşi de oaspeţi.

Aşa-i datina la secui, iar Arpad Nagy o respectă cu sfinţenie. S-a născut aici, în Zetea, şi-a învăţat să preţuiască şi muntele şi pământul, deopotrivă. Ne-a primit într-una dintre cabanele pe care le-a inclus în circuitul turistic. A aprins lemne de brad, în şemineu, ne-a descris tradiţiile secuieşti, dar şi filosofia familiei despre agro-turism.

Arpad Nagy, proprietar de pensiuni: Noi când am construit pensiunile, am ocolit plasticul, am ocolit betonul. Totul e din piatră sau lemn. Să fie mai călduros. Oaspeţii noştrii evadează puţin din contemporan.

Cabanele secuieşti nu sunt din turtă dulce, ca în poveştile Fraţilor Grimm. Nu le-au trecut pragul nici Hensel şi nici Gretel. Dar se bucură săptămânal de zeci de turişti pasionaţi de vacanţe rustice, autentice. Turişti cărora Arpad Nagy şi restul proprietarilor de pensiuni din Zetea le pun la dispoziţie ciubărul-saună.

Pe lângă răsfăţ, ciubărul îndeamnă turistul la o porţie zdravănă de gulaş, gătit domol, aidoma misterioaselor reţete ungureşti, de demult.

Attila Szekely Lorand, bucătar: Gulaşul unguresc este făcut cu carne de vită. Cu legume, adică zarzavatul pentru supă, morcovi şi rădăcinoase albe şi cartofi.

Vacanţa printre secuii Zetei nu are başi stridenţi în difuzoare, nici mall şi nici cinematograf. Are însă case cu şindrilă şi cuptoarele din lut ars, căruţe cu roţi din lemn şi porţi maiestuoase, pictate şi meticulos cioplite, specifice Harghitei.

Arpad Nagy: Sunt specifice, e adevărat. E construită în 1882. Pe vremea respectivă foarte multă lume avea poartă secuiască. Este firul vieţii. Şi viaţa e puţin încurcată, dar întotdeauna merge în sus. Undeva se va opri...

Dincolo de misticismul vechii porţi, viaţa la poalele munţilor Gurghiului curge fără grabă, fără grija orologiului şi fără tabieturi pretenţioase. Chiar dacă au maşini de zeci de ani, secuilor... tot căruţele le sunt dragi: vara le folosesc ca atare, iarna... le scot roţile şi le transformă în sănii.

Arpad Nagy: Să ştiţi că nu departe de aicea, la zece kilometri, în Vârşag, oamenii chiar circulă zilnic cu sania trasă de cai. Cei care nu au posibilitatea să-şi construiască o sanie, scot roata din căruţă şi bagă două bârne în loc. Şi bârnele ţin loc de şine. Pe ele patinează căruţa. Deci este un hibrid între căruţă şi sanie.