Doi ani de la #Colectiv | „Sunt între două lumi”. Victimele continuă bătălia pentru viaţă
Peste câteva zile se împlinesc doi ani de la tragedia Colectiv. Pentru mulţi dintre cei care au supravieţuit ororii, e o rană încă deschisă. O rană care trebuie tratată cu noi speranţe, dar şi cu operaţii şi medicamente costisitoare. Cei care au scăpat se luptă şi acum să şteargă de pe corp urmele adânci lăsate de acea zi. Adina este unul dintre acei oameni.
„Cum mă simt? Puţin mai inutilă dacă pot să spun aşa”, spune Adina Apostol.
30 octombrie 2015. O zi care a lăsat urme adânci în sufletul şi pe corpul supravieţuitorilor. A marcat destine, pe altele le-a curmat şi a lăsat zeci de tineri într-o luptă continuă de a se reface, atât fizic, cât mai ales psihic. Adina este unul dintre cei care duce această luptă de doi ani.
Pe 7 noiembrie 2015 a ajuns, în comă, într-un spital din Bruxelles. De atunci, spune ea, trăieşte între două lumi. Tot ce îşi doreşte este să se întoarcă cât mai repede acasă.
„Sunt aşa, în două lumi, să zic. Sunt jumate aici, jumate în Belgia, încă mă mai operez. Tocmai am făcut o operaţie acum două săptămâni. La sfârşitul lunii urmează să fac alta şi probabil va mai dura aşa, încă un an de zile cel puţin”, spune Adina Apostol.
Totuşi, lupta ei este departe de a se fi terminat.
„Chiar nu mai ştiu câte am avut, trebuie să mă gândesc. Nu am reuşit să le ţin calculul. Au fost cele de pe vremea când eram în comă. Apoi au urmat altele şi la mâini şi la cap, la gât. Şi încă mai sunt. Asta ştiu. Ar mai fi vreo 14, teoretic. Cu tot cu cele non invazive”, rememorează tânăra.
Una dintre intervenţiile de care a avut nevoie a fost cea de transplant de păr şi de sprâncene. La un an după tragedie a auzit că medicul plastician Felix Popescu, unul dintre oamenii care au sărit în ajutorul victimelor din Colectiv, s-a oferit să-i opereze gratuit pe supravieţuitorii care aveau nevoie de transplant.
„Se schimbă viaţa, şi a ei, şi a mea s-a schimbat după. Tragedia asta a fost ceva foarte urât. Şi ca modul în care s-a răspuns imediat după tragedie, de către autorităţi, de către biserică. Nu a fost nimeni alături de ei. Şi te simţi aşa, un pic că cineva trebuie să facă ceva. Nu am făcut mare lucru, am deschis porţile pentru ei, cu ce ştim noi să facem. Asta ştim noi, să facem transplanturi de păr, cu asta i-am putut ajuta”, spune medicul Felix Popescu.
Adina recunoaşte că fără ajutor din partea oamenilor şi a statului - care îi decontează operaţiile, nu ar fi reuşit să depăşească trauma.
În spatele zâmbetului ei se ascunde însă un amalgam de emoţii. Acum, priveşte, în sfârşit, optimistă spre viitor: „Îmi doresc să termin mai repede cu operațiile, să vin acasă de tot, să-mi revin, să-mi reiau serviciul, să mă duc la muncă, să-mi revăd colegii, să stau acasă cu pisoii mei...”
Dacă rănile fizice se vindecă, cele sufleteşti trec mai greu ca orice.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
