Sari la conținut

Lecția de omenie de la Titu

O localitate din Dâmboviţa cu nici 10 mii de locuitori oferă întregii ţări un exemplu de omenie. Zeci de tineri din oraşul Titu fac în fiecare săptămână fapte bune. Voluntarii au început prin a deszăpezi curţile persoanelor în vârstă, apoi au împărţit mâncare şi haine celor sărmani. Ca să poată să dea prima mână de ajutor, au dat anunţ pe Facebook şi au rămas surprinşi când au văzut câtă lume a renunţat la distracţie sau la odihnă ca să li se alăture.

În viaţa de zi cu zi sunt economişti, profesori, instructori de judo sau elevi. În fiecare joi seară sunt bunii samariteni. Organizaţi, nu glumă! Aşa se desfăşoară întâlnirile săptămânale ale grupului „Tinerii din Titu”. Fiecare contribuie, după posibilităţi şi pricepere, la proiectul comun. Colaborarea a început anul trecut, după ninsori abundente. Zeci de oameni au pus mâna pe lopeţi şi au făcut cărare în curţile oamenilor în vârstă. Şi nu s-au oprit aici...

De Crăciun şi de Ziua Unirii, tinerii inimoşi de la Titu au făcut chiar mai mult...au împărţit mâncare, haine şi jucării pe care le-au adunat prin colectă publică. Iar în zilele friguroase au mers să împartă ceai cald bătrânilor singuri şi călătorilor care aşteptau în gară.

Aşa a luat naştere un grup pestriţ, dar omogen, unde nicio mână de ajutor nu prisoseşte. Cea mai tânără voluntară, Maria Denisa Drăghici, nici nu a împlinit 11 ani. Visează ca niciun copil să mai îndure lipsuri.

Maria speră să convingă mai mulţi colegi de şcoală să facă şi ei fapte bune. Mai ales că printre voluntari sunt şi profesori.

Fac voluntariat pentru că vreau să fiu un exemplu pentru elevii mei. Vreau să fiu un exemplu pentru copilul meu”, spune Oana Hrehoresen, profesoară.

Cu toţii speră că exemplul lor va fi preluat de cât mai mulţi oameni.

„Îi îndemn pe tinerii nu numai din orașul nostru, de peste tot, să facă asemenea proiecte, să facă fapte bune, pentru că nu îi costă nimic. Dar din dar se face rai”, spune George Onea.