Sari la conținut

Relaţia părinţilor cu adolescenţii. Nevoile tinerilor, de care familia trebuie să fie conştientă

„Adolescenţa este văzută ca fiind o perioadă foarte dificilă şi este o etapă extraordinară din punct de vedere al transformărilor. Schimbări semnificative se produc în special la nivelul creierului uman care, în această perioadă a vieţii, are ocazia de a se şlefui şi de a funcţiona mult mai bine decât s-a întâmplat până atunci.

Sunt patru nevoi esenţiale ale acestei etape. Principala este căutarea noului. Adolescentul are nevoie de activităţi noi, inovative, cu care nu s-a întâlnit până atunci. Asta pentru că nivelul de dopamină, care este corelat cu căutarea de senzaţie, este foarte scăzut. Şi în momentul în care te implici în activităţi noi, acest nivel de dopamină creşte. O altă nevoie specială este implicarea în relaţii. Relaţiile cu semenii devin mult mai importante în perioada adolescenţei. A treia nevoie specială este nevoia de exprimare a emoţiilor într-o manieră diferită. Până în perioada adolescenţei, ne identificăm cu părinţii, cu membrii familiei. În această etapă a vieţii vrem să fim diferiţi, vrem să fim unici. Este important ca părinţii să vadă această nevoie. Şi nu în ultimul rând, este necesar să îşi poată explora creativitatea, să gândească într-o manieră diferită.

Limitele sunt esenţiale, indiferent de vârsta pe care o avem şi evident că nu ne plac. Adolescenţii vor încerca mereu să testeze limitele părinţilor pentru a-şi dovedi că sunt puternici. Asta nu înseamnă că este vorba de o lipsă de respect sau că nu doresc să facă parte în continuare din familie, ci vor doar să exploreze şi să-şi dezvolte unicitatea, să fie ei înşişi.

Părinţii trebuie să cunoască aceste informaţii, să înţeleagă cum funcţionează creierul, de ce este atât de impulsiv adolescentul, de ce reacţionează atât de intens şi să încerce să nu pună ulei pe foc, să încerce mai degrabă să valideze emoţiile adolescentului şi să-şi amintească că şi ei au fost adolescenţi.”