Sari la conținut

Protecţie maximă pentru şefii de sindicate

În timpul mandatului şi încă doi ani după aceea liderii de sindicate nu pot fi concediaţi chiar dacă prestaţia profesională a acestora nu corespunde cerinţelor din fişa postului. Ideea, promovată de PSD şi UDMR, a devenit acum literă de lege, Camera Deputaţilor votând un proiect în acest sens care fusese deja respins de Preşedinţie.

PARLAMENT agerpres_7827797

Deputaţii au dat, marţi, votul final la legea pentru modificarea şi completarea Legii dialogului social nr.62/2011, stabilind o formă puternică de imunitate pentru şefii de sindicate inclusiv după încetarea mandatului acestora. Proiectul a fost trimis spre rexaminare de preşedintele Klaus Iohannis, după ce în luna mai acesta din urmă refuzase promulgarea din cauza regimului preferenţial acordat liderilor de sindicat.

Chiar şi aşa, actul normativ a trecut în final de plenul Camerei Deputaţilor, dar cu un amendament. Astfel, singura concesie făcută de aleşi Preşedinţiei a fost prevederea că sindicaliştii-şefi pot fi concediaţi în cei doi ani de după încetarea mandatului, dar numai dacă societatea la care sunt angajaţi intră în reorganizare judiciară, în faliment sau dacă primesc, doi ani la rând, la evaluarea profesională calificativul necorespunzător. Amendamentul cu pricina a fost promovat de PSD şi UDMR.

Iniţial, articolul prevedea doar că „este interzisă, sub sancţiunea nulităţii absolute a deciziei de concediere, concedierea persoanelor alese în organele de conducere ale sindicatelor pe toată durata mandatului, precum şi pe o perioadă de 2 ani de la încetarea acestuia, pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesională sau pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariaţii din unitate”.

Obiecţiile formulate de şeful statului

*Curtea Constituţională a reţinut în jurisprudenţa sa, că în cazurile în care nu există o legătură între activitatea sindicală şi concediere, interdicţia de concediere a celor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă, ci este un privilegiu al acestor persoane faţă de restul salariaţilor, contravenind astfel dispoziţiilor art. 16 din Constituţie; mai mult, Curtea Constituţională a reţinut că interzicerea absolută a concedierii atât pentru motive care ţin de persoana salariatului (necorespunderea profesională cu locul de muncă în care acesta este încadrat), cât şi pentru motive care nu ţin de persoana salariatului (ex.: desfiinţarea locului de muncă) reprezintă o limitare a activităţii economice prin îngrădirea dreptului angajatorului de a hotărî cu privire la organizarea activităţii persoanei juridice.

*Prin conţinutul său, norma prevăzută la articolul unic pct.1 reintroduce soluţii legislative constate ca fiind neconstituţionale, cu ignorarea efectelor deciziilor Curţii Constituţionale. În acest context, s-a subliniat că instanţa de contencios constituţional a statuat constant că adoptarea de către legiuitor a unor norme contrare celor hotărâte într-o decizie a Curţii Constituţionale, prin care se tinde la păstrarea soluţiilor legislative afectate de vicii de neconstituţionalitate, încalcă Legea fundamentală.

În replică la cererea de reexaminare formulată de Palatul Cotroceni, deputaţii din Comisia pentru muncă şi protecţie socială invocă statutul excepţional al lderilor de sindicate: „salariaţii se află într-o situaţie diferită faţă de salariaţii-lideri sindicali, întrucât numai aceştia din urmă contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale salariaţilor. Astfel, salariaţii-lideri sindicali pot întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiuni în justiţie, în numele membrilor de sindicat, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Aşadar, prin specificul atribuţiilor lor, aceştia constituie un puternic factor de echilibru economic şi social, capabil să asigure îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de muncă şi de viaţă ale membrilor de sindicat”.