Sari la conținut

BUSINESS CLUB. Investițiile chineze, bucuria de scurtă durată

 Apetitul Chinei pentru investițiile în străinătate atinge cote istorice, iar asta nu e neapărat un lucru bun. Coloșii de stat de acolo ies la cumpărături în alte țări și târâie dupa ei munți de împrumuturi neplătite.

Luna trecută, compania navală a Beijingului, Cosco, a preluat controlul autorității portuare din Pireu, dar chinezii sunt de șapte ori mai îndatorați decât grecii care au fost cumpărați.

Tot recent, traderul de mărfuri Noble și-a cedat o participație importantă către compania chineză de stat COFCO, ale cărei datorii sunt de 52 de ori mai mari decât profitul operațional.

Companiile străine preluate de coloșii chinezi supraîndatorați au sfârșit rău de multe ori. În ultimii zece ani, un sfert din acordurile de preluare făcute de China peste graniță au fost cu probleme.

72 de țări au fost afectate, în special Australia oi Statele Unite, mai ales în domeniul resurselor naturale și în serviciile financiare. Multe probleme apar și din cauza diferențelor mari dintre cultura cumpărătorilor și a celor cumpărați, de multe ori e vorba și de calcule comerciale făcute prost.

Asta deoarece companiilor de stat din China le e dificil să opereze in termenii capitalismului. Beijingul trasează directive de investiții și companiile sale execută.

În momentul de față, China a făcut cea mai mare ofertă de preluare din istoria sa: ChemChina cumpără Syngenta cu 44 de miliarde de dolari și deja răsună ecourile preluărilor eșuate din trecut. ChemChina are datorii de aproape 10 ori mai mari decât profitul său operațional.

Și mișcarea de a prelua Syngenta vine în condițiile strategiei chineze de securitate alimentară. Directiva națională de a se extinde în străinătate a dus fuziunile și achizițiile Chinei la 110 miliarde de dolari in 2015, cu 16% mai mult față de anul precedent.

Ordinul Beijingul e de accelerare a cumpărăturilor. Premierul Li Keqiang anunță că se vor investi o mie de miliarde de dolari peste graniță în următorii 5 ani. Statul pompează bani în companiile sale pentru ca în 2020 China să ajungă al doilea cel mai mare investitori străin din lume, de pe locul patru unde e acum. Obiectivul în sine denotă o motivație mai puțin comercială, cât una de supradimensionare și de putere geopolitică. Iar asta complică lucrurile în Occident.

Potrivit agenției de rating S&P, în medie, companiile chineze care au făcut achiziții în străinătate anul trecut au datorii de peste cinci ori mai mari decât profitul operațional.

Unele cazuri însă depășesc absurdul. Chinezii de la Zoomlion vor să-i preia pe rivalii americani Terex deși potențialul cumpărător nu numai că e pe pierdere, dar are datorii de 83 de ori mai mari decât profitul operațional, comparativ cu 3,6 ori în cazul firmei americane. La fel ca și altele, e o tranzacție posibilă fiindcă, de fapt, nu e vorba de o firmă chineză care vrea să cumpere o firmă americană, ci de statul chinez care vrea să cumpere o firmă americană. E însă o ambiție care conduce la multe alocări greșite de capital. Banii însă nu vin doar din China, care oricum are probleme, ci și de la băncile străine care finanțează preluări, gândindu-se tocmai că e sigur să finanțeze fiindcă e o garanție a implicării statului.

Asta crește riscul unui efect de domino, dar chiar și fără o serie de falimente transmise în lanț ramâne întrebarea daca în modelul Beijingului pot și gestionate companii extrem de inovatoare care s-au ridicat tocmai răspunzând exigențelor capitalismului.