Bulgaria ar putea adera la zona euro începând din 1 ianuarie 2025, dacă va îndeplini toate criteriile de aderare, a spus joi vicepreşedintele Comisiei Europene, Valdis Dombrovskis.
Săptămâna trecută, ministrul bulgar al Finanţelor, Rossitsa Velkova, a anunţat că ţara vecină a renunţat la data ţintă - ianuarie 2024 - pentru adoptarea euro.
„Nu ne-am îndeplinit angajamentele pentru intrarea în zona euro şi trebuie să îndeplinim criteriile privind inflaţia”, le-a pus atunci jurnaliştilor Rossitsa Velkova, relatează Reuters, citată de Agerpres.
„Data aderării este atunci când sunt îndeplinite toate criteriile de la Maastricht. Poate 1 ianuarie 2025 ar fi o dată posibilă”, a spus joi Valdis Dombrovskis într-un interviu acordat postului bulgar de televiziune Nova TV.
Rossitsa Velkova a spus că Bulgaria ar putea face eforturi să finalizeze adoptarea euro de la mijlocul anului viitor.
În schimb, vicepreşedintele Comisiei Europene, care efectuează zilele acestea o vizită la Sofia, a mai spus că în mod tradiţional ţările au aderat la zona euro de la începutul anului, deoarece este mai practic aşa. Potrivit lui Dombrovskis, din cauza inflaţiei ridicate, stimulată în principal de costurile la energie, autorităţile de la Sofia au fost nevoite să modifice data ţintă privind aderarea la zona euro.
La finele lui 2022, indicele armonizat al inflaţiei în Bulgaria a urcat la 14,3% în ritm anual, aceasta fiind a opta cea mai ridicată rată anuală a inflaţiei din blocul comunitar.
Dombrovskis a mai spus joi că Bulgaria, care în luna aprilie va organiza noi alegeri parlamentare, al cincilea scrutin în ultimii doi ani, ar trebui să adopte toată legislaţia necesară pentru aderarea la zona euro, inclusiv legislaţia referitoare la combaterea spălării banilor.
Unul dintre criteriile aderării la zona euro, stabilite prin Tratatul de la Maastricht, ratificat de către toate statele membre UE în 1993, se referă la stabilitatea preţurilor. Concret, rata medie a inflaţiei (calculată prin indicele armonizat al preţurilor de consum) pe ultimele 12 luni nu trebuie să depăşească cu mai mult de 1,5 puncte procentuale pe cea (respectiv, media aritmetică a ratelor inflaţiei) a celor mai performante state membre în ceea ce priveşte stabilitatea preţurilor. În plus, această evoluţie trebuie să se dovedească a fi sustenabilă.
