Sari la conținut

Strategia Energetică: România va rămâne fără gaze şi ţiţei şi vor creşte importurile

Strategia Energetică a României 2016-2030, lansată marţi seara în dezbatere publică, estimează o creştere a importurilor de hidrocarburi, în special de ţiţei, care vor acoperi 25% din consumul intern în anul 2030, şi estimează retragerea din funcţiune a unor termocentrale pe gaze sau cărbune cu o capacitate totală instalată de 4.200 MW. Documentul prevede că producţia de gaze naturale a României va scădea spre zero după 2035, iar producţia de ţiţei după 2045, potrivit News.ro.

conducte gaz captura

Până în anul 2030, este de aşteptat retragerea din funcţiune a circa 1.800 MW pe bază de gaz natural şi 2.400 MW pe bază de cărbune. Pe măsură ce capacităţile vechi sunt retrase în rezervă sau dezafectate, sunt necesare noi capacităţi în locul lor”, arată documentul, care subliniază că toate capacităţile noi trebuie să aibă o eficienţă globală ridicată şi să fie flexibile.

România dispune de o capacitate netă instalată pe bază de gaz natural de circa 3.650 MW, din care 1.750 MW cu cogenerare de energie termică şi electrică. 450 MW se află în rezervă, iar alţi 1.150 MW se apropie de sfârşitul duratei normate de viaţă, urmând a fi retraşi din uz în perioada 2017-2023.

România deţine în prezent 3.300 MW de capacitate netă instalată şi disponibilă, inclusiv cele rezervate pentru servicii de sistem, în centrale termoelectrice pe bază de lignit şi de huilă, alte capacităţi fiind în curs de retehnologizare.

Grupurile pe huilă de la Deva, cu excepţia grupului 3, vor fi retrase, cu perspective foarte reduse de a fi repornite. În plus, câteva dintre grupurile pe bază de lignit sunt, în prezent, retrase pentru investiţii de retehnologizare şi prelungire a duratei de viaţă.

Până în 2030, România îşi va înlocui în bună măsură capacităţile de producţie a energiei electrice, care sunt ineficiente economic şi inadecvate ecologic, ajunse la capătul duratei normate de viaţă, cu unele noi, bazate pe tehnologii avansate. Mixul de capacităţi de producţie va rămâne diversificat şi echilibrat, incluzând o creştere a capacităţilor de producere a energiei nucleare”, se menţionează în Strategie.

Gazul natural, principala resursă de energie în România, a avut în 2015 o pondere de 29% (111 TWh) în mixul energiei primare, fiind urmat de ţiţei, cu o pondere de 27% (101 TWh).

România a consumat 65 TWh proveniţi din cărbune, dintre care 55 TWh din lignit, şi 46 TWh sub formă de biomasă.

Energiei nucleare îi corespund 35 TWh în mixul de energie primară, iar 26 TWh provin din sursele regenerabile de energie pentru producţia de energie electrică - hidroenergie, eolian şi fotovoltaic.

Pentru anul 2030, rezultatele modelării în scenariul optim arată o scădere a gazului natural la 106 TWh (27%), menţinerea consumului de ţiţei (26%) şi reducerea contribuţiei cărbunelui.

În schimb, se dublează contribuţia energiei nucleare şi creşte cea a energiei provenite din biomasă (inclusiv biogaz) la 51 TWh.

Sursele regenerabile de energie în producţia de energie electrică cresc la 37 TWh.

Pe termen lung, epuizarea zăcămintelor de hidrocarburi face probabilă o creştere uşoară a importurilor, dar ponderea lor nu va depăşi, probabil, 25% din consumul intern în 2030 - aproape în întregime ţiţei”, arată autorii proiectului.

Evoluţia dependenţei de importuri de energie prezintă diferenţe de la scenariu la scenariu.

Potrivit scenariului optim, de la nivelul de 23% în 2030, dependenţa de importuri va creşte la 29% în 2035, pentru a scădea apoi până la 21% în 2050. Ţiţeiul rămâne principala formă de energie importată în România în toată perioada analizată şi în toate scenariile analizate”, subliniază documentul.

Documentul estimează, însă, o creştere susţinută a cererii finale de energie electrică, de la 44 TWh în 2015 la 51 TWh în 2030.

Faţă de această proiecţie, scenariile alternative arată ca probabilă o evoluţie de creştere mai degrabă mai lentă decât mai rapidă a cererii.

România are, în prezent, un consum mediu orar de energie electrică de 6.500 MWh, cu variaţii între aproximativ 4.200 MWh şi 9.600 MWh, reprezentând niveluri minime şi maxime în ultimii nouă ani, pentru care sunt disponibile date detaliate.

La orizontul anului 2030, proiecţia indică o creştere a consumului mediu cu circa 20%, fiind de aşteptat creşteri similare şi pentru nivelurile maxime şi minime.

Consumul final de produse petroliere înregistrează evoluţii puternic divergente de la scenariu la scenariu. În scenariul optim, strategia prognozează o scădere continuă a consumului, de la 79 TWh în 2030 la 70 TWh în 2040 şi doar 55 TWh în 2050.

Consumul final de gaz natural rămâne constant între 2030 şi 2050, la nivelul de 68 TWh, potrivit scenariului optim.

Producţia totală de energie primară a României se va reduce uşor, de la 304 TWh - echivalentul a 26,2 milioane tone echivalent petrol - în 2030 până la 287 TWh în 2050.

Producţia totală de cărbune va scădea de la 32 TWh, în 2030, la 12 TWh, în 2050, în continuarea tendinţei de diminuare a cărbunelui în mixul energetic, de la 45 TWh în 2020.

Se estimează că producţia de ţiţei îşi va continua tendinţa de scădere lentă între 2030 şi 2050, de la 22 la 13 TWh (1,93 la 1,15 milioane tep). În scenariul ambiţios de decarbonare combinat cu preţuri mici ale petrolului, producţia de ţiţei cunoaşte un punct de cotitură în 2035, începând de la care are loc o scădere abruptă către zero”, se menţionează în Strategie.

Producţia de gaz natural va scădea, după ce atinge un nou vârf de 132 TWh în 2025 ca urmare a producţiei din Marea Neagră, la 96 TWh în 2030 şi la 65 TWh în 2050.

Ca şi în cazul ţiţeiului, scenariile de preţ mic prevăd o scădere către zero a producţiei de gaze începând cu 2045”, punctează documentul.

Producţia totală de energie pe bază de biomasă şi deşeuri prezintă, în toate scenariile, o creştere consistentă în perioada analizată, 2030-2050. În scenariul optim, producţia este de 48 TWh în 2030 şi de 68 TWh în 2050. „Este notabilă tendinţa de accelerare a producţiei pe bază de biomasă după 2030, prin dezvoltarea tehnologiilor moderne şi eficiente la scară largă, în special în mediul rural”, spun specialiştii.

Producţia de energie din surse regenerabile de energie va creşte în ritm susţinut, de la 86 TWh în 2030 la 129 TWh în 2050. Tendinţa de creştere este consistentă în toate scenariile rulate, însă apar variaţii mari între scenariile de decarbonare şi scenariul de referinţă.

România rămâne un exportator net important de energie electrică în regiune, chiar dacă în 2016 s-a remarcat o moderare a exporturilor şi o creştere uşoară a importurilor.

Exportul de energie electrică nu este, însă, un obiectiv strategic pentru România, astfel încât producţia anuală optimă de energie electrică ar trebui, în mod ideal, să urmeze nivelul cererii.

Nivelul exporturilor nete este chiar aşteptat să crească pe termen lung, întrucât energia electrică produsă în România este de aşteptat să rămână competitivă în regiune pe termen lung, prin implementarea prezentei strategii. Un factor semnificativ de impact asupra nivelului exporturilor nete este realizarea proiectului unităţilor 3 şi 4 de la Cernavodă”, mai arată proiectul.

Construcţia a două noi reactoare ar mări exporturile nete de energie electrică de la aproximativ 7 la 11 TWh anual. „Astfel, România va rămâne un furnizor important de energie electrică şi de rezilienţă în regiune”, menţionează Strategia.

De asemenea, Strategia estimează că transportul şi distribuţia de energie vor fi digitalizate. Reţelele inteligente îşi vor face simţită prezenţa, facilitând tranziţia consumatorului către postura de prosumator, ce injectează în reţea propria producţie de energie.

Autovehiculul electric şi cel hibrid vor fi o prezenţă obişnuită, chiar dacă minoritară”, estimează autorii Strategiei.

Documentul prevede o scădere a numărului românilor aflaţi în situaţie de sărăcie energetică, ca urmare a îmbunătăţirii mecanismelor de protecţie socială şi a programelor direcţionate de eficienţă energetică.

De asemenea, numărul gospodăriilor din România fără acces la surse de energie urmează să scadă în următorii ani.

Strategia mai arată că firmele energetice cu participaţii substanţiale ale statului vor fi mai autonome managerial şi mai eficiente din punct de vedere tehnologic şi economic, contribuind simţitor la modernizarea sectorului energetic şi a economiei.